Postul, ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii din Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit despre cele trei mai învățături pe care ni le oferă Mântuitorul Hristos la începutul Postului Sfintelor Paști. În Biserica Ortodoxă Română a fost sărbătorită ieri, 10 martie, Duminica Lăsatului sec de brânză, iar începând de astăzi pornim pe calea postului unit cu rugăciunea spre lumina Învierii Domnului.

Iertarea greșelilor semenilor noștri, postirea cu bucurie și dobândirea comorilor spirituale sunt cele trei îndemnuri prin care devenim bineplăcuți înaintea lui Dumnezeu atunci când postim. „Prin iertarea altora, se cultivă smerenia și libertatea interioară a omului dornic de a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Atunci când iertăm, ne eliberăm de o stare de supărare, de ură sau de ostilitate față de cineva. Dacă iertăm, suntem liberi în sufletul nostru, ne putem ruga cu adevărat și arătăm că dorim iubirea milostivă a lui Dumnezeu ca să ne ierte păcatele. Iertarea greșelilor semenilor noștri este o condiție pentru ca și Dumnezeu să ne ierte greșelile sau păcatele noastre. Iertarea greșelilor aproapelui nostru implică adesea o răstignire a propriului egoism și o deschidere a sufletului spre înviere, adică spre o nouă stare de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii”, a spus Preafericirea Sa.

Amintindu-ne exemplul celor care posteau pentru a fi văzuți, admirați și lăudați de semeni, Mântuitorul ne arată că postul nu trebuie însoțit de fățărnicie și de ipocrizie. „În post nu căutăm imaginea noastră în fața oamenilor, ca să ne laude sau să ne aprecieze ca mari postitori, ci prin postire căutăm apropierea de Dumnezeu. Căutăm o relație de apropiere de Dumnezeu, de cinstire a Lui în mod deosebit și mai ales de mulțumire adusă Lui pentru darul vieții, și o relație prin care noi exprimăm dorința de sfințire a vieții. De aceea, postul trebuie înțeles nu ca o obli­gație, ci ca o dăruire de sine, cu bucurie liberă, o ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recu­noștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții. Postul are drept scop creșterea noastră în relația de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul vieții. În timpul postului, noi arătăm că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale, pe care le consumăm, și ne încredințăm Lui pentru că El este Izvorul vieții noastre. Postul este o stare de jertfă, de dăruire de sine, prin care noi arătăm că Îl iubim pe Dăruitor mai mult decât darurile Sale. Îl iubim pe Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului mai mult decât darurile Sale - aerul, apa, lumina, roadele pământului - și dorim să ne bucurăm de comuniunea cu El mai mult decât de bucatele alese, băuturile rafinate și desfătările materiale trupești. Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât lucrurile trecătoare și limitate, materiale”, a îndemnat Patriarhul României.

În perioada postului suntem chemați să facem fapte de milostenie trupească și sufletească. Astfel vom aduna comori spirituale: smerenia, credința puternică, iubirea față de Dumnezeu și semeni, milostenia, bunătatea, curăția, sfințenia. „Toate aceste comori sunt daruri ale Duhului Sfânt, pe care noi le facem roditoare. Comorile materiale pe care le adunăm rămân în lumea aceasta și sunt adesea în pericol. Toate sunt schimbătoare, se devalorizează sau dispar, fiindcă nu este nimic sigur și stabil în lumea aceasta trecătoare. Dar fapta cea bună, rugăciunea curată, pocă­ința sinceră devin comori sufle­tești pe care le luăm cu noi în Împărăția cerurilor. Comorile acestea se adună în traista sufletului nostru, nu în jurul nostru”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Numai atunci când este unit cu rugăciunea, postul poate produce schimbarea modului de a fi al omului: „Dacă cineva doar pos­tește și nu se roagă, nu se îmbo­gățește spiritual, ci postul rămâne un simplu exercițiu biologic sau psihologic, pentru a face economii, sau estetic, pentru a păstra o anumită siluetă. Postul trebuie permanent unit cu rugăciunea, pentru că rugăciunea este hrana sufletului în comuniunea sa cu Dumnezeu”.

În încheiere, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat cele trei mari greșeli pentru care Adam a fost izgonit din Rai: nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit (nu s-a înfrânat) și nu s-a pocăit după ce a greșit, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia pe șarpe. „Omul păcătos are tendința de a se scuza pe sine și de a acuza pe alții. Nu-și recunoaște propria greșeală, ci dă vina pe alții. Perioada postului unit cu rugăciunea este perioada în care ne judecăm pe noi înșine, nu pe alții, vedem propriile noastre greșeli, nu pe ale altora, și propriile noastre lipsuri, defici­ențe, neajunsuri, nu ale altora. Prin aceasta, noi corectăm pe Adam cel vechi și lacom, devenind lucrători pentru învierea sufletului nostru prin postire, rugăciune, pocăință, îm­părtășire mai deasă cu Sfânta Euharistie”, a încheiat Preafericirea Sa.