Postul, ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu

În cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a tâlcuit versetele Evangheliei după Matei (6, 14-21) rânduite a se citi în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză.

Preafericirea Sa a arătat că Domnul nostru Iisus Hristos ne pune înainte iertarea ca început bun al perioadei de post: „Iertăm unii altora greșelile, ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. Iertăm greșelile altora pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și a ne asemăna cu Dumnezeu Cel milostiv și iertător. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel milostiv îndreptat spre umanitate, există o legătură sfântă între Dumnezeu și fiecare om. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie la construirea, cultivarea și aprofundarea relației lui de comuniune cu Dumnezeu. Nimeni nu poate intra în post ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului fără iertare, deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și libertatea interioară a omului dornic de a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

Postul adevărat trebuie unit cu smerenia și cu bucuria

De asemenea, Patriarhul României a subliniat motivația postului ca exercițiu duhovnicesc în urcușul către lumina Învierii Domnului. „Postul adevărat trebuie unit cu smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu, Care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu din ceruri, Dăruitorul vieții veșnice, mai mult decât toate darurile materiale trecătoare - bucatele gustoase, băuturile rafinate sau desfătările pătimașe ale simțurilor. Astfel, postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului: o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă a lucrurilor materiale la iubirea de valori sau daruri spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat și netrecător. Postul adevărat are ca scop ridicarea omului deasupra averilor materiale sau pământești, pentru a primi bunuri spirituale cerești, pentru a se uni prin rugăciune și împărtășire mai deasă cu Dumnezeu Cel din ceruri, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor”.

Există o legătură spirituală adâncă între postul Mântuitorului Iisus Hristos în pustie timp de 40 de zile și izgonirea lui Adam din Rai: „Postul Sfintelor Paști se referă în același timp la greșeala lui Adam cel vechi și la îndreptarea greșelii lui de către Iisus Hristos, Noul Adam. Nu întâmplător, duminica aceasta care precedă începutul Postului Sfintelor Paști se numește și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Adam a fost alungat din Rai pentru trei mari greșeli: nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit - nu s-a înfrânat, și nu s-a pocăit după ce a săvârșit greșeala. Din postul de 40 de zile al Mântuitorului Iisus Hristos învățăm să ne înfrânăm și să luptăm duhov­nicește pentru a birui păcatul ca mod de viață egoistă și arogantă. Domnul nostru Iisus Hristos a respins cele trei ispite venite de la diavol: lăcomia după averile materiale, pofta de stăpânire a lumii pământești și iluzia slavei deșarte. Mântuitorul respinge toate ispitele afirmării egoiste a omului care se separă de Dumnezeu. Toate aceste ispite din pustie sunt ispite ale afirmării egoiste a omului care se separă de Dumnezeu prin neascultare și uitare de El. Domnul Iisus Hristos ne învață că omul se poate mântui numai prin iubire smerită față de Dumnezeu și față de aproapele, prin ascultare față de Dumnezeu și milostenie arătată semenilor”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.