Postul – stare spirituală de jertfă a omului credincios

„Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză) este o lumină pentru sufletul nostru în toată perioada Postului Sfintelor Paști”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul `Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea lui cu Dumnezeu. `Domnul Iisus Hristos ne arată că iertarea este începutul bun al perioadei de post. Iertăm unii altora greșelile pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. Iertăm greșelile altora, pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv și Iertător. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Milostiv îndreptat spre umanitate, există o legătură sfântă între Dumnezeu și fiecare om. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea relației lui de comuniune cu Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și iubitorul de oameni. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului fără iertare, ­deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și libertatea ­interioară a omului dornic de a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel. 

Preafericirea Sa a arătat că iertarea greșelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism și deschide sufletul spre înviere, spre o nouă stare de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii. `Prin iertarea greșelilor cuiva se recunoaște că persoana respectivă nu trebuie redusă la o faptă rea pe care a săvârșit-o la un moment dat când a supărat pe cineva, deoarece acea persoană poate face și mult bine. Cât privește postul, Evanghelia ne arată că trebuie să postim nu în stare de tristețe, ci în stare de bucurie: «Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii (...). Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție» (Matei 6, 16-18). Deci, nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Astfel, postul este o dăruire de sine sau ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat faptul că prin post omul arată că Îl iubeşte mai mult pe Dumnezeu-Dăruitorul decât darurile Sale. „Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm. Ne încredințăm Lui pentru că El este Izvorul vieții noastre. Viața omului în trup se menține din darurile lui Dumnezeu create pentru om, şi anume: aerul, apa, lumina și roadele pământului, în timp ce viața sufletului se hrănește din iubirea milostivă și smerită a lui Dumnezeu pe care o simte omul prin rugăciune și prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Bisericii. Domnul Iisus spune în Evanghelia de astăzi: «Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție» (Matei 6, 18), adică Tatăl ceresc vede tainic cum omul credincios, care postește și se roagă, iubește mai mult pe Dumnezeu-Dăruitorul decât darurile Sale. Postul este, așadar, o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia”, a precizat Patriarhul României. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat că cine posteşte, dar nu se roagă nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exerciţiu biologic şi psihologic, motivat igienic sau estetic. De asemenea, Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că postul este timpul nevoințelor duhovnicești mai intense pentru a spori comorile din „traista” sufletului. „Într-un limbaj poetic și metaforic, părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria de la Neamț, vorbind despre comorile din ceruri, zicea că ele se adună în «traista» sufletului, întrucât în această lume omul este călător sau pelerin spre Patria cerească. Dar ce adunăm, de fapt, în sufletul nostru nemuritor prin post, rugăciune, priveghere, nevoință, pocăință, milostenie și împărtășirea cu Sfintele Taine? Adunăm în suflet harul sau prezența iubitoare și sfințitoare a lui Dumnezeu Cel Veșnic. Adunăm lumina iubirii Lui milostive în inima noastră (...). Prin urmare, câtă lumină a harului divin adună omul în sufletul său viețuind pe pământ, atâta comoară de lumină poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, adică în lumina cea neînserată a Împărăției cerurilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. La final, Patriarhul României a explicat de ce a fost izgonit Adam din Rai. `Pentru trei mari greșeli. Pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit (adică nu s-a înfrânat) și nu s-a pocăit după ce a greșit, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia, pe șarpe. Ascultarea lui Hristos - Noul Adam vindecă neascultarea lui Adam cel vechi (...). În această perioadă a Postului Sfintelor Paști, suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, nu acuzând sau judecând pe alți păcătoși, ci recunoscând și plângând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă, smerită și milostivă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie”, a subliniat Patriarhul României.