Praznic luminos la Catedrala Patriarhală din București

Praznicul luminos, strălucit și frumos al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos a fost sărbătorit cu aleasă bucurie duhovnicească în toată lumea creștină, amintind de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om pentru ca pe om să-l reîntoarcă la demnitatea sa cea dintâi. În Catedrala Patriarhală, programul liturgic al sărbătorii a culminat luni, 25 decembrie, cu Sfânta Liturghie săvâr­șită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Pe o vreme blândă, sub razele mângâietoare ale soarelui care prevestesc înnoirea întregii naturi, numeroși credincioși au luat parte la slujbele săvârșite în Catedrala Patriarhală pentru a marca Nașterea Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos. Acestea au culminat cu săvârșirea, după rânduiala specială din acest an, a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințiții Părinți Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieș­teanul și Paisie Sinaitul, înconju­rați de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii a praznicului (Matei 2, 1-12), Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat modul în care omenirea a fost pregătită pentru venirea Mântuitorului, explicând simbolismul celor trei daruri aduse de magii de la Răsărit. „Cele trei daruri - aur, tămâie și smirnă au un simbolism aparte. Aurul însemna că El este Împărat, deoarece aurul era simbolul coroanei împăraților și regilor, de aceea fiilor de monarhi li se ofereau daruri din aur. Tămâia, însă, este simbolul rugăciunii, și această tămâie se aducea de către preoți la templu, aproape în toate religiile lumii. De aceea se spune în psalm: «Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta!» Tămâia arată că Pruncul Iisus este, în același timp, Dumnezeu și Mare Preot care tămâiază, care aduce lui Dumnezeu rugăciune însoțită de tămâie frumos mirositoare. Smirna este o substanță aromată care, împreună cu uleiul de aloe, se folosea pentru îmbălsămarea morților, smirna având proprietatea de a ține în stare neschimbată lucrurile. Oarecum, smirna era o încercare de a întârzia sau împiedica intrarea în descompunere a corpului uman. Această smirnă este și simbolul curăției, dar și al trecerii prin moarte. În cazul lui Iisus, smirna simboliza trecerea Lui prin moarte și ajungerea la Înviere. Aceste trei daruri au fost în mod inspirat alese pentru a mărturisi identitatea și misiunea Pruncului Iisus în lume. (...) Pentru noi, aceste trei daruri au mai întâi de toate o semnificație duhovnicească. Aurul înseamnă dreapta credință curată, fără rătăcire, fără amestec și fără confuzie. Ortodoxia credinței este aurul pe care îl aducem lui Hristos când mărturisim Crezul. Tămâia înseamnă rugăciunea fierbinte. Dacă ea nu este pusă pe un cărbune incandescent, nu miroase. Când omul se roagă din toată inima sa cu smerenie și lacrimi pentru păcate, atunci rugăciunea sa este rugăciune fierbinte și se îndreaptă spre Dumnezeu ca tămâia. Smirna înseamnă viață curată și fapte bune, căci doar faptele bune intră în Împărăția lui Dumnezeu. Nu luăm nimic din lucrurile adunate în jurul nostru, ci numai lumina faptelor bune se imprimă în sufletul omului, și pe aceasta o va lua cu sine în Împărăția cerurilor. De aceea, se spune în Sfânta Scriptură că drepții ca luminătorii vor străluci, fiecare după intensitatea bunătății sufletului său. Aceste daruri le putem oferi lui Hristos, indiferent de starea noastră materială”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a explicat, de asemenea, că în sărbătoarea Crăciunului se arată iubirea părintească a lui Dumnezeu pentru oameni. „Nașterea Domnului este sărbătoarea de binecuvântare a părinților și copiilor. Ceea ce ne atrage atenția cel mai mult este că Dumnezeu nu a venit în lume ca adult, doar ca să Se răstignească pentru noi, ci a venit ca Prunc. Aceasta este minunea Crăciunului, Dumnezeu-Copilul. Colindele noastre au surprins, ca și Sfinții Părinți ai Bisericii, acest contrast mare între atotputernicia lui Dumnezeu și smerenia Copilului Care Se naște în peșteră și apoi este culcat în iesle. Pruncul Iisus este, ca orice prunc, total neputincios. Dar, cu toate acestea, Fericitul Augustin spune: «Acest Prunc, din pântecele mamei Sale conduce întreg universul, toate galaxiile, pentru că împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt este Creatorul lumii». Dumnezeu arată că nu este doar Atotputernic, ci și Atotsmerit, și smerenia Lui se vede prin faptul că a fost Copil. Dacă nu este iubit și ajutat, copilul piere. El are nevoie de iubirea părinților ca să se hrănească, să se îmbrace și să fie purtat. Atotputernicul este total neputincios în Pruncul Iisus. Dacă nu ar fi fost și Copil, Pruncul Iisus nu putea vorbi mai târziu despre iubirea părintească a lui Dumnezeu față de lume, căci în copilărie, de la părinți învață copilul iubirea părintească. Aceasta este iubirea pe care ne-o arată Nașterea lui Hristos ca Prunc”, a spus Patriarhul României.

Credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie au primit la plecare daruri constând în pungulițe cu anafură, iconițe cu Nașterea Domnului, Pastorala de Crăciun a Preafericirii Sale, precum și câte un cozonăcel.

La Sfânta Liturghie de Crăciun de la Catedrala Patriarhală au fost prezenți și Marcel Ciolacu, prim-ministrul României, și Ciprian Olinici, secretar de stat pentru Culte.

Citește și: Programul slujbelor de Crăciun și Anul Nou în Catedrala Patriarhală