Praznicul Floriilor la Catedrala Patriarhală

Biserica Ortodoxă a sărbătorit ieri, 24 aprilie, Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile. La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită cu acest prilej de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori.

Ca în fiecare an, de Florii, credincioşii veniţi în număr mare pe Colina Bucuriei au primit după Sfânta Liturghie, spre folos duhovnicesc, ramuri binecuvântate de salcie şi stâlpări de finic, în amintirea momentului Intrării Domnului în Ierusalim.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost citită pericopa evanghelică de la Ioan, capitolul al 12-lea, versetele de la 1 la 18, în care se consemnează ungerea cu mir de nard a Domnului Iisus Hristos în Betania, de către Maria, sora lui Lazăr, şi intrarea Domnului triumfală în Ierusalim. Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că Evanghelia citită ne arată trei adevăruri deosebite: „În primul rând, Evanghelia de astăzi ne arată cinstirea pe care Maria, sora lui Lazăr, I-o aduce Mântuitorului Iisus Hristos. Fapta ei este o prevestire a îngropării Mântuitorului şi un gest de recunoştinţă, de mulţumire, pentru că Iisus l-a înviat din morţi pe prietenul Său, Lazăr, din Betania. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos era o biruinţă asupra morţii lui Lazăr, iar în al treilea rând, Evanghelia ne arată că Intrarea Domnului în Ierusalim este o prevestire a Pătimirilor Sale, a trecerii Sale prin suferinţă şi moarte, şi a biruinţei Sale asupra morţii, prin propria Sa Înviere din morţi. Iisus Hristos de bunăvoie a acceptat să intre în Ierusalim, să pătimească, să fie îngropat şi apoi să-Şi învieze propria Sa umanitate. Intrarea Domnului în Ierusalim este o înaintare spre Pătimire, spre suferinţă, spre Cruce, este o prevestire a intrării Lui prin Înviere în Ierusalimul Ceresc, cel fără de sfârşit”, a precizat Patriarhul României.

„Cel mai mare şi scump mir este sufletul curăţit şi sfinţit al omului credincios”

Părintele Patriarh Daniel a explicat de ce Mântuitorul nu a intrat în logica lui Iuda Iscarioteanul, când acela s-a împotrivit gestului Mariei, sora lui Lazăr, care I-a uns cu mir de nard curat picioarele Sale. „El nu a oprit-o ci a zis: «Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna» (Ioan 12, 7-8). Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos nu opune cinstirea adusă Lui, prin lucruri de mare preţ, grijii pentru săraci. Şi astăzi sunt unii care gândesc precum Iuda Iscarioteanul, crezând că dacă în Biserică se fac picturi frumoase, se aduc în dar veşminte frumoase, se înalţă biserici mari, acestea toate ar contraveni grijii Bisericii pentru săraci. Dar Mântuitorul ne învaţă că trebuie să facem şi pe una, şi pe cealaltă. Să aducem cinstire şi mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El şi mai ales pentru darul vieţii, paralel cu lucrarea de îngrijire, de ajutorare a săracilor. Mirul de mare preţ pe care l-a vărsat Maria pe picioarele Mântuitorului reprezintă o prefigurare a tuturor darurilor de mare preţ, a veşmintelor, a obiectelor de cult frumoase, a picturilor şi a bisericilor frumoase, ca daruri de mulţumire pe care credincioşii le aduc lui Dumnezeu. Mai există însă un mir de mare preţ, unul duhovnicesc. Care anume? Sufletul omului credincios, curăţit de păcate prin pocăinţă şi sfinţit prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Deci cel mai mare şi scump mir este sufletul curăţit şi sfinţit al omului credincios”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a explicat care este semnificaţia ramurilor de salcie şi de finic, precum şi a florilor pe care creştinii le poartă la această sărbătoare. „Aceste flori sunt o cinstire adusă lui Hristos, o aducere aminte de modul cum a fost El primit în Ierusalim, dar în acelaşi timp, florile acestea înseamnă şi florile credinţei cultivate de noi în timpul postului de 40 de zile prin pocăinţă, spovedanie, împărtăşire mai deasă cu Sfânta Euharistie şi prin fapte bune. Aceste flori ale credinţei sunt lumina rugăciunii”, a precizat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul Bisericii noastre le-a urat tuturor celor care poartă nume de flori mulţi ani, sănătate şi mântuire.