Duminica Stâlpărilor la Catedrala Patriarhală

În Biserica Ortodoxă a fost prăznuită duminică, 25 aprilie, Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor drept Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor. Credincioșii bucureșteni au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei. Până la finalul slujbei, la „Baldachinul Sfinților” au fost împărțite celor prezenți ramuri binecuvântate de salcie și finic, iconițe și pachete cu anafură, cu respectarea regulilor sanitare în vigoare.

Încă de dimineață, într-o atmosferă de pace și rugăciune, credin­cioșii și-au îndreptat pașii spre Colina Bucuriei, ocupând locurile desem­nate în zonele special marcate din fața Altarului de vară, așteptând cu evlavie începutul Sfintei Liturghii pentru a aduce laudă lui Dumnezeu. În acest fel, măsurile de igienă și distanțare socială recomandate de autorități au fost respectate cu strictețe.

Potrivit tradiției, în amintirea momentului Intrării Domnului în Ierusalim și spre folos duhovnicesc, celor prezenți le-au fost împărțite la „Baldachinul Sfinților” de pe Colina Bucuriei, pe toată durata slujbei, ramuri verzi de salcie și de finic, împreună cu iconițe și pachete cu anafură. Stâlpările au fost binecuvântate în cadrul slujbei Utreniei de arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Slujitorii au purtat veșminte de culoare verde, ca simbol al biruinței vieții asupra morții și al prezenței Sfântului Duh, Dătătorul de viață.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit de la Sfântul Evanghelist Ioan (12, 1-18), care consemnează ungerea cu mir a Mântuitorului în Betania și intrarea triumfală în Ierusalim: „Sfânta Evanghelie ne arată că momentul intrării triumfale a Domnului în Ierusalim este premers de mai multe evenimente. În primul rând, cel mai mare, pe care l-am sărbătorit ieri, dar de care ne amintim și astăzi, pentru că troparul învierii lui Lazăr de ieri este și troparul praznicului Intrării în Ierusalim. În al doilea rând, Evanghelia amintește despre cina pe care cele două surori, Marta și Maria, au pregătit-o din nou pentru marele lor musafir dumnezeiesc, pentru Mântuitorul Iisus Hristos, și pentru ucenicii Lui. De asemenea, Evanghelia de astăzi ne vorbește despre actul mirungerii lui Hristos cu mir de mare preț, de nard, de către Maria, sora lui Lazăr. Se face amintire și de mulțimile numeroase ale evreilor veniți din Ierusalim, unde s-au strâns din toată lumea pentru sărbătoarea Paștilor și care, impresio­nați de învierea unui om mort și îngropat de patru zile, al cărui trup intrase deja în descompunere, au venit să-L vadă atât pe Iisus, care numai cu puterea Lui dumnezeiască a putut săvârși a­ceas­tă minune, cât și pe Lazăr, care a fost înviat de Hristos”.

În continuare, Preasfinția Sa a subliniat că minunea învierii lui Lazăr a fost răsunătoare și înfăptuită la momentul oportun, când Ierusalimul era plin de pelerini din toate țările în care erau risipiți evreii, ceea ce a creat un entuziasm extraordinar: „Călare pe un asin, ca să se împlinească cuvântul spus de prorocul Zaharia cu sute de ani mai înainte, Hristos Își face intrarea în Ierusalim, unde era primit de o mulțime impresionantă de oameni, care în semn de cinstire își așezau veșmintele înaintea asinului și tăiau ramuri de finic, iar copiii strigau «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!» (Ioan 12, 13). Când ne gândim la asin, tindem să credem că Mântuitorul l-a folosit pentru a arăta smerenia Lui cea multă. În Antichitate, în Orient, intrarea într-o cetate importantă, într-o capitală pe asin era rezervată regilor și împăraților, mai ales în vreme de pace. Doar în vreme de război, împărații și regii intrau în orașe călare pe cai, care erau pre­gătiți special pentru lupte. Hristos știe că intră în Ierusalim ca împărat, ca rege, și este recunoscut ca atare de oameni și de mulțimea pelerinilor”.

De asemenea, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat că prin acest eveniment începem prăznuirea săptămânii considerată cea mai intensă din punct de vedere spiritual din tot anul bisericesc. „Bucuria de astăzi va fi urmată în zilele următoare de tristețea noastră, a tuturor, când Îl vom vedea pe Domnul vândut de unul dintre ucenici, părăsit de ceilalți, unul lepădân­du-se întreit. Îl vom vedea batjocorit, scuipat, îmbrăcat în haină de rușine, încununat cu cunună de spini, îmbrăcat nu cu hlamidă imperială, ci cu haină de rușine, nu cu sceptru, ci cu trestie în mâini, condamnat la moarte, răstignit și mort pe cruce pentru noi și pentru a noastră mântuire. Toată săptămâna, cântările și lecturile Bisericii ne vor arăta că Mântuitorul Iisus Hristos a împlinit toate acestea de bunăvoia Sa. De aceea, Evangheliile spun că atunci când s-a apropiat momentul proslăvirii Sale, Hristos S-a hotărât să meargă la Ierusalim. (…) Entuzias­mați și noi, ca pelerinii de odinioară din cetatea Ierusalimului de minunea învierii lui Lazăr, o prefigurare atât a învierii celei de obște, cât și una a morții celei de trei zile și a Învierii din morți a Mântuitorului Iisus Hristos, să trăim cu toată intensitatea sufletească săptămâna care urmează, iar în noaptea de Paști să fim împreună anul acesta și să cântăm asemenea copiilor evreilor, nu doar «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!», ci și troparul care dă sens vieții noastre pe acest pământ: «Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le»”, a precizat ierarhul.

La final, Preasfinția Sa i-a felicitat pe cei care poartă nume de flori, urându-le mulți ani binecuvântați și sănătate, evidențiind că astfel de nume au fost oferite copiilor la Taina Botezului „nu numai ca o bucurie a vieții părinților lor, care i-au considerat ca pe niște daruri și flori primite din partea lui Dumnezeu, ci au fost puse și cu gândul ca acești prunci botezați, în viața lor, să rodească florile și roadele credinței, ale iubirii de Dumnezeu și de oameni, ale nădejdii în zile bune și, mai ales, în moștenirea Împărăției cerurilor”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale la slujba Utreniei și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române la Sfânta Liturghie.