Praznicul Născătoarei de Dumnezeu în conştiinţa Bisericii

Ca şi în cazul celorlalţi sfinţi, cinstirea Maicii Domnului în cultul Bisericii s-a manifestat, încă de la început, prin mai multe forme sau modalităţi de exprimare, dintre care cea dintâi ca importanţă este instituirea de sărbători sau zile anumite din cursul anului bisericesc consacrate pomenirii şi cinstirii ei deosebite.

Gradul înalt de cinstire acordată Maicii Domnului în cultul ortodox se vede şi din numărul mare al sărbătorilor închinate prăznuirii ei. Pe când sfinţii ceilalţi sunt, de regulă, pomeniţi o singură dată pe an, şi anume în ziua adormirii lor,  Sfânta Fecioară Maria este prăznuită, în chip special, de mai multe ori în cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele veşnice, ci şi alte câteva momente importante din cursul vieţii sale, precum şi unele minuni săvârşite prin puterea ei, după mutarea din viaţa aceasta. Astfel, luna lui august, în 15 zile, prilejuieşte pomenirea Adormirii Maicii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria. Adormirea Maicii Domnului, Uspenia sau Sfântă Maria Mare, cum este numit praznicul în popor, este sărbătoarea care prăznuieşte Adormirea Sfintei Fecioare Maria, adică mutarea ei din viaţa aceasta trecătoare la cea veşnică şi neîmbătrânitoare, în Împărăţia Fiului ei. Sfânta Tradiţie a Bisericii învaţă că, simţindu-şi apropierea sfârşitului vieţii ei pământeşti, Maica Domnului s-a aşezat în casa ei din Grădina Ghetsimani, pe un pat, aşteptând mutarea către Împărăţia Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinţii Apostoli, care erau împrăştiaţi în toate părţile lumii cunoscute în vremea aceea pentru a propovădui Evanghelia Mântuitorului Hristos, au fost aduşi în chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a o prohodi pe Maica Domnului şi a-i aşeza trupul în mormânt. Dintre Sfinţii Apostoli lipsea însă Toma, care a ajuns la Ierusalim după 3 zile, adică tocmai după înmormântarea Maicii Preacurate. Acesta s-a rugat stăruitor să-i fie deschis şi lui mormântul, pentru a o vedea încă o dată pe Maica lui Hristos. Milostivindu-se către rugăciunile sale stăruitoare, Sfinţii Apostoli au deschis mormântul Maicii Sfinte, însă au văzut că, prin minune, trupul ei fusese mutat împreună cu sufletul ei către cereştile locaşuri, iar mormântul era gol. Au cunoscut din aceasta că Maica Domnului se înălţase pentru a sta în preajma Fiului ei cel mult iubit, Iisus Hristos, în slava Împărăţiei Sale.

Cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare.

Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea Grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.

În secolul al VI-lea, sărbătoarea este menţionată şi în Apus, pentru prima dată la Sfântul Grigorie, Episcopul de Tours († 593 sau 594).

Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.

În Apus, sărbătoarea a fost generalizată puţin mai târziu de către Papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim şi care a impus data de 15 august ca dată a sărbătoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca şi în răsărit (pentru o istorie mai dezvoltată a Praznicului Adormirii Maicii Domnului a se vedea pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, pp. 188-190).

Postul, o perioadă de pregătire duhovnicească

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor ortodocşi, având rânduită o perioadă de două săptămâni de postire, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viaţa Maicii Domnului. În seara dinaintea sărbătorii se săvârşeşte în toate bisericele Vecernia cu Litie, şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului, o alcătuire imnografică a lui Manuel Corinteanul, din secolul al XVI-lea. Foarte multe mănăstiri din ţară adună cu prilejul acestui praznic sute şi mii de pelerini în jurul zidurilor lor, aceştia petrecând întreaga noapte în rugăciune, cântare şi priveghere.

La bucuria deplină pe care o împărtăşeşte acest praznic se ajunge prin vremea de postire dinaintea sărbătorii, prin Spovedania de păcatele săvârşite şi prin unirea cu Hristos Mântuitorul în Sfânta Taină a Împărtăşaniei, din cadrul Sfintei Liturghii, săvârşite în ziua praznicului.

Dată fiind importanţa acestei sărbători, ea este precedată de o vreme de postire de două săptămâni, precum arătam anterior. Postul Adormirii Maicii Domnului desemnează o perioadă de pregătire duhovnicească, fiind rânduit de Biserică pentru a pune înaintea noastră virtuţile alese ale Maicii Domnului, precum şi postul prin care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.

Postul Adormirii Maicii Domnului durează între 1 şi 15 august, ca asprime aseamănându-se cu acela al Sfintelor Paşti. Creştinii mănâncă în acest post fără untdelemn în tot cursul săptămânii, iar sâmbăta şi duminica au dezlegare la untdelemn şi vin. La Praznicul Schimbării Domnului la Faţă (6 august), de asemenea, este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.

În răstimpul acestui post, creştinii se pregătesc şi duhovniceşte mai intens pentru Praznicul Adormirii Maicii Preacurate, citind Paraclisele şi Acatistele Maicii Domnului. O altă creaţie pioasă întru cinstirea Maicii Sfinte este Psaltirea Maicii Domnului, alcătuită de Sfântul Dimitrie al Rostovului, pe care creştinii evlavioşi obişnuiesc să o citească la casele lor, mai cu seamă în răstimpul acestui post. De asemenea, la multe din bisericile noastre, în vremea acestui post se săvârşeşte zilnic, seara, Paraclisul Maicii Domnului, urmat de cateheze despre cinstirea pe care creştinii i-o aduc acesteia în Biserica Ortodoxă.  

Ne rugăm Maicii Domnului să ne învrednicească să parcurgem cu folos duhovnicesc postul acesta închinat Praznicului Adormirii ei, împărtăşindu-ne şi de darurile şi harurile pe care Maica Preacurată le revarsă asupra celor ce o cinstesc pe Dânsa. (Preot lect. univ. dr. Lucian Farcaşiu)