Praznicul Preasfintei Treimi în Arhiepiscopia Craiovei

Marele praznic al Preasfintei Treimi va fi cinstit luni, 1 iunie, în mai multe locașuri de închinare, biserici de enorie sau mănăstiri din Mitropolia Olteniei. Între cele mai importante dintre ele, vor îmbrăca haină de sărbătoare Mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea Strâmba-Jiu, județul Gorj, și Biserica-paraclis mitropolitan „Sfânta Treime” din Craiova.

Ca în fiecare an, praznicul Preasfintei și de viață dătătoarei Treimi este cinstit de credincioșii Bisericii noastre, adunați cu mic, cu mare la rugăciune în biserici și mănăstiri spre a înălța rugăciune de mulțumire și laudă lui Dumnezeu. Mănăstirea „Sfânta Treime“ din localitatea gorjeană Strâmba se numără între locașurile de închinare care își serbează hramul în această zi. Alături de praznicul Sfintei Treimi, hramul cel vechi al mănăstirii, obștea monahiilor de la Strâmba cinstește și Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, sub oblăduirea căruia se află paraclisul mănăstirii. Bucuria duhovnicească a viețuitoarelor din sfântul așezământ și a sutelor de pelerini din întreaga țară va fi plinită de prezența Înalt­prea­sfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care va săvârși aici Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

File de istorie la Mănăstirea „Sfânta Treime“ - Strâmba

În mod concret, istoria sfintei mănăstiri s-a împlinit între anii 1518 și 1519, de către membrii familiei Roșianu, boieri de viță veche, renumiți pe Valea Jiului. Datele existente nu menționează însă prima formă în care s-a construit locașul de închinare, dacă a fost din lemn sau zid. Cert este însă că, pe vremea domnitorului Mihai Viteazul, unul dintre urmașii vechilor ctitori, logofătul Stoichiță Roșianu, a rezidit din temelie mănăstirea. Demersul său a fost onorat și de cheltuiala lui Pătrașcu Vodă, nimeni altul decât tatăl domnitorului muntean.

Principalul ctitor al mănăstirii rămâne însă Stoichiță Roșianu. În vremea sa s-a sporit avutul mănăstirii, fiindu-i rânduite „patru sate, date însă înainte de a o reclădi, cu moșii, cu vite, cu turme de oi, albine, boi, cai și iepe… moară, odăjdii de slujbă și altele din toată averea pentru cele necesare traiului călugărilor și să le fie lor veșnică pomenire“ (cf. Sinodiconul).

La anul 1724, în ziua de 8 noiembrie, chiliile și acoperișul bisericii au fost măcinate complet de un incendiu. Restaurarea s-a făcut cu multă trudă de către monahii viețuitori de aici, în frunte cu egumenul Mitrofan. Ajutor au primit și din partea familiei ctitoricești, remarcându-se în mod deosebit boierul Barbu Roșianu. Lucrări de restaurare s-au făcut și în vremea Sfântului Calinic, pe când acesta era episcop la Râmnic. El a contribuit la reacoperirea bisericii. De asemenea, în timpul Mitropolitului Nestor Vornicescu se repară complet chiliile, se introduce apa curentă, se refac zidurile afectate de cutremur ale bisericii, se construiește o anexă pentru gospodărie cu grajd, fânar, cameră și se înlocuiește acoperișul cu tablă galvanizată.

Anul trecut, din mila lui Dumnezeu și cu purtarea de grijă a IPS Părinte Mitropolit Irineu, s-a restaurat în totalitate biserica mănăstirii. Slujba de sfințire a fost împlinită în Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Un rol important în această lucrare l-a avut monahia Marina Gligor, stareța mănăstirii.

Biserica „Sfânta Treime” din Craiova, la ceas de praznic

Laolaltă cu mănăstirea de la Strâmba-Jiu, sub oblăduirea Sfintei Treimi a fost așezată și biserica-paraclis mitropolitan, ctitorită de domnitorul Barbu Știrbei la Craiova. Sărbătoarea praznicală va începe aici de mâine-seară, prin slujba Vecerniei unită cu Litia și Privegherea. Luni, 1 iunie, Sfânta Liturghie va fi săvârșită de soborul slujitorilor paraclisului. Biserica „Sfânta Treime” din Craiova este o bijuterie arhitectonică, reclădită în secolul al XVIII-lea pe vechi temelii de cunoscutul arhitect și restaurator francez André Leucomte de Nouy, cu banii principilor Alexandru și Dimitrie Știrbei. Prima biserică în stil brâncovenesc a fost ridicată aici de jupâneasa Dumitrana Știrboaica în anii 1765-1768. Aici s-au adăpostit arnăuții veniți de la București în 1821 pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu. La lucrările de înfrumusețare și reconsolidare a bisericii au participat și membrii familiei princiare Știrbei: marea vorniceasă Ecaterina Bibescu și mai ales fiul ei, marele logofăt și viitorul domn al Țării Românești, Barbu Știrbei. Din fondurile bisericii s-a construit în 1890 un dispensar medical pentru persoanele sărace, care a funcționat aici până în 1939.