Prăznuire luminoasă la Mănăstirea Caraiman

Nevoitorii Mănăstirii Caraiman şi numeroşi pelerini care caută zilnic liniştea obştii monahale de la poalele Bucegilor au primit la praznicul Schimbării la Faţă, marţi, 6 august, vizita Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat semnificaţia teologică a evenimentului Schimbării la Față a Domnului.

Mănăstirea Caraiman din oraşul prahovean Buşteni a fost vizitată de numeroşi credincioşi şi pelerini din toate colţurile ţării, care au dorit să se împărtăşească de frumuseţile cadrului natural pitoresc, dar şi din bogăția liturgică a slujbelor săvârşite în această oază duhovnicească. 

În zi de luminoasă serbare, 6 august, în mijlocul obștii a poposit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, care a săvârşit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de clerici din care au făcut parte părintele arhimandrit David Petrovici, exarh al mănăstirilor din zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureştilor; părintele Diodor Şchiopu, egumenul Schitului „Sfânta Ana”-Cota 1400 din Sinaia, precum şi alţi preoţi şi diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat de ce Mântuitorul i-a luat cu Sine pe cei trei ucenici pe Muntele Taborului la Schimbarea la Faţă.

„I-a luat pe trei, cu numele lor Petru, Ioan și Iacob, pentru că fiecare avea ceva deosebit. Petru era cel mai vârstnic dintre ei. A mărturisit cu puțin timp înainte că El, Învățătorul lor, era Fiul lui Dumnezeu Celui viu, nu un simplu proroc, așa cum ar fi spus oamenii. Ioan era cel mai credincios dintre ucenicii Lui, singurul care nu L-a părăsit nici în momentul răstignirii, nici sub cruce, când toți ceilalți s-au risipit. El a rămas fidel până la capăt. Iar fratele lui, celălalt fiu al lui Zevedeu, Iacob, avea să mărturisească prin sânge dumnezeirea Lui, atunci când a fost martirizat în jurul anului 60”, a menţionat ierarhul.

De asemenea, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a vorbit despre lumina necreată de pe Muntele Taborului, de care se împărtăşeşte fiecare creştin la primirea Botezului.

„Mântuitorul Se îmbracă cu lumina ca și cu un veșmânt. Nu era vorba doar despre un veșmânt strălucitor pe care cineva l-ar fi făcut pentru un anumit moment al vieții lui, al slujirii lui. Mântuitorul, Unul din Treime, a poruncit la începutul creației să fie lumină. Și întunericul s-a risipit și lumina s-a așezat pretutindeni la cuvântul Lui. De aceea, El Se îmbracă mereu cu lumina ca și cu o haină. Cel care se îmbracă cu lumina ca și cu o haină a oferit această mare vrednicie tuturor celor care cred în El. La fiecare botez auzim cuvintele: «Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină». Fiecare dintre noi am primit veșmânt luminos, chiar dacă nu întotdeauna îl păstrăm luminos sau curat. Lumina aceasta nu era una din exterior, nu era o lumină care venea de la un luminător, de la soare sau din altă parte. Era lumina care izvora din propria lui Persoană, pentru că El era Lumina lumii. Așa le-a spus ucenicilor pe când Se afla în Ierusalim. «Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». Din această lumină, Mântuitorul a oferit și celor care cred în El. Părinții Bisericii și mai ales Părinții isihaşti din veacul al XIV-lea, care au luptat împotriva întunericului care amenința tot mai mult lumina învățăturii Bisericii și dreapta lucrare a ei, au învățat și ne învață și pe noi că există posibilitatea ca după o strădanie specială, după o luptă îndelungată, uneori care durează o viață întreagă, oameni, monahi râvnitori să ajungă să primească și să vadă această lumină necreată din energiile sau din lucrările cele sfinte. Această lumină este lumina căinţei, lumina pe care o aduc lacrimile, lumina pe care o aduc rugăciunile, lumina pe care o aduc faptele bune. Și această lumină și stare de extaz sau de comuniune cu Dumnezeu poate dura și câteva clipe, dar ea inundă sufletul cuiva”, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul.

În aceste zile, numeroşi credincioşi din staţiunea montană prahoveană au venit să aducă un ultim omagiu fostului primar Emanoil Savin, care a trecut la cele veşnice duminică, 4 august. Trupul său neînsufleţit a fost depus în biserica Mănăstirii Caraiman, în timpul Sfintei Liturghii de marți fiind înălţate rugăciuni pentru odihna sufletului său.