La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Prăznuirea Sfântului Cuvios Iosif la Mănăstirea Văratec
În cea de-a doua zi din cadrul triadei sărbătorilor de la Văratec, miercuri, 16 august, Sfânta Liturghie întru cinstirea Sfântului Cuvios Iosif, ctitorul și duhovnicul sfintei mănăstiri, a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurați de un sobor de slujitori.
Obștea monahală de la Văratec s-a aflat, timp de trei zile, într-o deosebită perioadă de bucurie duhovnicească. Dacă marți a fost prima zi de sărbătoare, închinată Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii așezământului monahal, miercuri, obștea l-a cinstit pe ctitorul mănăstirii nemțene, Sfântul Cuvios Iosif. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Pelerinii veniți din întreaga regiune a Moldovei au participat la sfintele slujbe și au așteptat la rând pentru a se închina la moaștele Sfinților Iosif și Gheorghe Pelerinul.
Spre final, Părintele Mitropolit Serafim a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața ctitorului Mănăstirii Văratec:
„Sfântul Cuvios Iosif a trăit ca un pustnic: rugător și smerit. L-a cunoscut pe Sfântul Paisie Velicicovschi și, la îndrumarea lui, le-a adunat la Văratec pe călugărițele care trăiau în pustnicie, în munți, formându-se astfel Mănăstirea Văratec. Piatra de temelie a fost pusă chiar de către Sfântul Iosif. A fost un om smerit, un om rugător, un postitor, un om foarte înțelept, cunoștea limbi străine, a tradus, l-a ajutat pe Sfântul Cuvios Paisie în traducerea de cărți duhovnicești. Pe lângă înțelepciunea lumească, avea mai mult o înțelepciune duhovnicească, adică știința de carte te ajută să aprofundezi înțelepciunea duhovnicească. Sfântul Iosif a fost un om, din toate punctele de vedere, înzestrat de Dumnezeu cu nenumărate calități”.
După săvârșirea Liturghiei în Altarul de vară amenajat în curtea ansamblului monahal, clericii au săvârșit o slujbă de pomenire în osuarul mănăstirii, pentru ctitorii, slujitorii, călugărițele și binefăcătorii trecuți la Domnul de-a lungul timpului.