Prăznuirea Sfântului Cuvios Iosif la Mănăstirea Văratec

În cea de-a doua zi din cadrul triadei sărbătorilor de la Văratec, miercuri, 16 august, Sfânta Liturghie întru cinstirea Sfântului Cuvios Iosif, ctitorul și duhovnicul sfintei mănăstiri, a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurați de un sobor de slujitori.

Obștea monahală de la Văratec s-a aflat, timp de trei zile, într-o deosebită perioadă de bucurie duhovnicească. Dacă marți a fost prima zi de sărbătoare, închinată Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii așezământului monahal, miercuri, obștea l-a cinstit pe ctitorul mănăstirii nemțene, Sfântul Cuvios Iosif. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Pelerinii veniți din întreaga regiune a Moldovei au participat la sfintele slujbe și au așteptat la rând pentru a se închina la moaștele Sfinților Iosif și Gheorghe Pelerinul.

Spre final, Părintele Mitropolit Serafim a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața ctitorului Mănăstirii Văratec:

„Sfântul Cuvios Iosif a trăit ca un pustnic: rugător și smerit. L-a cunoscut pe Sfântul Paisie Velicicovschi și, la îndrumarea lui, le-a adunat la Văratec pe călugărițele care trăiau în pustnicie, în munți, formându-se astfel Mănăstirea Văratec. Piatra de temelie a fost pusă chiar de către Sfântul Iosif. A fost un om smerit, un om rugător, un postitor, un om foarte înțelept, cunoștea limbi străine, a tradus, l-a ajutat pe Sfântul Cuvios Paisie în traducerea de cărți duhovnicești. Pe lângă înțelep­ciunea lumească, avea mai mult o înțelep­ciune duhovnicească, adică știința de carte te ajută să aprofundezi înțelepciunea duhovnicească. Sfântul Iosif a fost un om, din toate punctele de vedere, înzestrat de Dumnezeu cu nenumărate calități”.

După săvârșirea Liturghiei în Altarul de vară amenajat în curtea ansamblului monahal, clericii au săvârșit o slujbă de pomenire în osuarul mănăstirii, pentru ctitorii, slujitorii, călugărițele și binefăcătorii trecuți la Domnul de-a lungul timpului.