Preoteasa Gabriela Mihaela Timoftescu a fost condusă pe ultimul drum

Duminica trecută a fost zi de doliu şi mare durere pentru enoriaşii şi  parohul Bisericii „Sfântul Nicolae“ - Socola din Iaşi, doamna preoteasă Gabriela Mihaela Timoftescu, trecută la Domnul în ziua de 26 martie, fiind condusă pe ultimul drum. Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost cel care a condus slujba de prohodire, aducând cuvânt de mângâiere familiei îndurerate. Atât la slujba Sfintei Liturghii funebre, cât şi la slujba înmormântării, biserica a fost neîncăpătoare pentru credincioşii veniţi să-şi ia rămas-bun de la cea care le-a fost preoteasă timp de 25 de ani.

Duminică, 29 martie 2015, IPS Părinte Mitropolit Teofan a slujit la Biserica „Sfântul Nicolae“ - Socola din Iaşi, fiind alături de părintele Grigore Timoftescu la greaua despărţire de soţia sa, Gabriela Mihaela. După oficierea Sfintei Liturghii funebre, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a fost cel care a condus slujba de prohodire, alături de peste 30 de preoţi.

Înainte de înhumare şi de înconjurarea bisericii cu sicriul celei neînsufleţite, au avut loc cuvântările şi prezentarea mesajelor de condoleanţe. Primul care a luat cuvântul a fost părintele Vilie Doroşincă, protopop al Protoieriei Iaşi 2, care a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan pentru prezenţă, după care a prezentat în câteva cuvinte viaţa preotesei Gabriela Timoftescu. În continuare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi-a prezentat condoleanţele, vorbind şi despre taina vieţii şi a morţii.

„Dumnezeu ne aduce dintru nefiinţă la fiinţă pe fiecare, ne lasă pentru o vreme să vieţuim în această lume, dar apoi, după cum mărturisesc cântările Bisericii, omul tinde să se ridice la Cel după asemănarea lui, în speranţa că va fi din nou îmbodobit cu frumuseţea pe care Dumnezeu a aşezat-o pe trupurile şi sufletele strămoşilor noştri Adam şi Eva. Această taină a vieţii şi a morţii este cu greu primită de logica umană obişnuită, pentru că omul, într-un astfel de moment funebru, este cuprins de întristare, abordând problema în chip omenesc, în mod firesc. Cu toate acestea, fiinţa umană nu trebuie să uite să abordeze aceste momente delicate şi din punct de vedere creştinesc, şi tristeţea firească să devină în cele din urmă nădejde adevărată - omul se îndreaptă din nou spre Cel după a cărui asemănare este zidit şi va fi înfrumuseţat din nou cu haina cea de nuntă. În această taină a vieţii şi a morţii, iată că a fost cuprinsă şi roaba lui Dumnezeu, preoteasa Gabriela. Ceea ce noi nu pricepem este de ce a plecat mai devreme decât în mod obişnuit pleacă cineva dintre noi de aici în altă lume. Oricât am încerca să pătrundem în taina plecării mai devreme a ei, nu vom cunoaşte adevărul, pentru că suntem simpli oameni, dar va veni vremea când Gabriela îi va mărturisi părintelui, familiei şi nouă tuturor, în clipa reîntâlnirii cu ea, care a fost raţiunea acestei plecări timpurii. Spun acestea pentru că odată ce pătrundem - şi deja Gabriela este acolo - în lumina cea neînserată a veşniciei, ochii minţii noastre se deschid şi înţelegem şi taina vieţii, şi taina morţii“.

Slujba de înmormântare s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.