În ziua următoare praznicului Nașterii Domnului, când Biserica a celebrat Soborul Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, înconjurat de un ales sobor de slujitori. În cuvântul de învățătură, ierarhul a tâlcuit Sfânta Evanghelie citită și le‑a vorbit celor prezenți despre cum trebuie trăit creștinește Crăciunul.
Preoţia, demnitate mai mare ca a îngerilor
Preotul Relu Leontin Bonea a fost prohodit duminică, 10 iulie, la Biserica "Sfântul Nicolae" - Dorobănţia din Craiova. Slujba a fost săvârşită de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.
După o mai lungă suferinţă, Dumnezeu a binevoit să îl cheme la ceruri pe vrednicul slujitor şi părinte Relu Bonea de la Parohia Rojişte, Protoieria Craiova Sud. Slujba înmormântării a fost oficiată duminică, 10 iulie, la Biserica "Dorobănţia" din Craiova, în prezenţa câtorva zeci de credincioşi, rude, cunoscuţi, prieteni şi fraţi întru slujire ai părintelui. "Semănăm întru stricăciune şi înviem întru slavă" În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei de prohodire, IPS Părinte Irineu i-a îndemnat pe cei prezenţi să privească cu nădejde către Învierea Mântuitorului Hristos, prin care întregul neam omenesc a fost ridicat "de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer". Totodată, IPS Părinte a explicat sensurile duhovniceşti desprinse din slujba de înmormântare a preotului: "De aici putem agonisi multe învăţături folositoare pentru suflet. În primul rând, este o rugăciune adusă înaintea lui Dumnezeu pentru sufletul fratelui nostru şi totodată o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru ca viaţa noastră să fie ocrotită de puterea harului lui Dumnezeu şi răsplătită de Mântuitorul Hristos prin aşezarea sufletului în Împărăţia cerurilor. Sfântul Apostol Pavel leagă sensul existenţei pământeşti şi al morţii trupeşti de Învierea Mântuitorului Hristos: "Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El" (I Tesaloniceni 4, 14). Tot el ne învaţă că moartea este o consecinţă a păcatului strămoşesc. Numai prin Învierea Domnului existenţa noastră a căpătat un nou sens, fiind ridicată din stricăciune la nestricăciune. În felul acesta înţelegem cum ne semănăm întru stricăciune şi înviem întru slavă, ne semănăm trupuri fireşti şi înviem cu trupuri duhovniceşti. Toate acestea sunt cuprinse în învăţătura despre Înviere şi despre viaţa veşnică pe care am primit-o de la Mântuitorul Însuşi. Prin urmare, atât viaţa cât şi moartea sunt taine cunoscute numai de Dumnezeu. De aceea putem spune că taina Sa se reflectă în existenţa noastră şi în mântuirea noastră, pentru că El este dincolo de ceea ce se vede şi se poate pipăi. Existenţa Sa este veşnică şi poate fi descoperită numai celui credincios, aşa cum spune psalmistul: "Cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie" (Psalmul 50, 7)". În finalul cuvântului său, Mitropolitul Olteniei a subliniat importanţa rolului pe care îl are preotul, ca sacerdot al Tainelor Dumnezeieşti, în această viaţă pământească: "Cea mai mare grijă pe care o are un preot în viaţa aceasta este mântuirea sufletului, atât al său, cât şi al credincioşilor pe care îi are în grijă. Este o demnitate mai mare decât a îngerilor, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin mâinile sale de ţărână, neputincioase şi slabe, pline de boli şi suferinţe, se revarsă harul Duhului Sfânt. Iată în ce mare cinste l-a pus Dumnezeu pe preot pentru a fi "lumină lumii şi sare pământului" (Matei 5, 13, 14)". Gândul Arhiepiscopului Craiovei s-a îndreptat îndeosebi către membrii îndoliatei familii pe care i-a binecuvântat şi s-a rugat ca Dumnezeu să le dăruiască întărire. După slujbă, catafalcul a fost purtat în jurul bisericii, fiind apoi depus în Cimitirul Dorobănţia. Vrednicul preot Relu Leontin Bonea a absolvit Facultatea de Teologie din Craiova, în promoţia 1998. În acelaşi an a primit Taina Preoţiei pe seama Parohiei Rojişte, unde a slujit peste un deceniu. A desfăşurat o bogată activitate pastoral-misionară, reuşind să restaureze în totalitate biserica şi casa parohială. A fost în permanenţă alături de păstoriţii săi pe care i-a învăţat cu pricepere şi dragoste părintească. Veşnică să-i fie pomenirea!