Preţuire, recunoştinţă şi binecuvântare pentru vârstnici

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, 1 octombrie 2010, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat credincioşilor ortodocşi români următorul mesaj:

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, înscrisă în calendar în dreptul datei de 1 octombrie, s-a stabilit în mod oficial în sesiunea ONU din decembrie 1991. Propunerea de a fi desemnată această dată a aparţinut delegatului Greciei la acea conferinţă, profesorul Arghir Anastasios de la Universitatea din Atena, care a socotit că se cuvine ca "toţi vârstnicii să se aşeze sub Acoperământul Maicii Domnului" - sărbătoare înscrisă în calendarul ortodox la această dată (1 octombrie).

Faptul că s-a convenit pentru alegerea acestei date are o semnificaţie specială pentru bătrânii întregii lumi: în această zi ei invocă în grai de rugăciune ajutorul şi ocrotirea Maicii Domnului: "Preacurată Stăpână, Pururea Fecioară, în vremea necazului nostru acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău cel sfinţit, iar în vremea neputinţelor şi a bătrâneţilor noastre fii mijlocitoare nouă către Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Să nu biruie cumva răutăţile lumii anii vieţii noastre, iar sfârşitul să nu ne găsească cumva în afara Acoperământului tău cel sfânt".

Bătrânii noştri, cei pe care îi aniversăm azi şi pentru care ne rugăm, sunt părinţi şi bunici, oameni care s-au dăruit pentru familie şi societate, mulţi dintre ei au luptat cu demnitate pentru identitatea naţională, au construit edificii culturale, administrative sau unităţi economice.

Întrucât grija pentru bătrâni şi pentru cei nevoiaşi arată gradul de civilizaţie a unui popor, ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social şi de dezinteres faţă de bătrâni pe care o constatăm adesea în societatea de astăzi.

Dacă pentru trup timpul, în curgerea sa, aduce îmbătrânirea, sufletul credincios şi bun poate cunoaşte o îmbogăţire în blândeţe şi înţelepciune. Este condiţia specific umană de a creşte nu numai fizic, ci şi spiritual, creşterea spirituală continuând chiar şi atunci când încetează creşterea fizică. Tinereţea sau bătrâneţea nu sunt doar etape de viaţă, ci şi stări de spirit, care pot arăta forţa spiritului asupra materiei şi a speranţei asupra descurajării.

Cultivând şi apărând demnitatea persoanelor vârstnice, Biserica a manifestat permanent respect, grijă şi preocupare faţă de bătrânii aflaţi în nevoie, iar expresia acestei preocupări poate fi cu uşurinţă descoperită în numeroasele aşezăminte şi cămine înfiinţate şi administrate de Biserică pentru persoanele vârstnice, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezintă grave probleme de sănătate, în centrele sociale de tranzit şi adăposturile de noapte, în centrele de consiliere, cantine sociale şi aşezăminte social-medicale. Cu toate acestea, mulţi bătâni aşteaptă azi să le întindem o mână de ajutor şi să le oferim preţuirea, dragostea şi ajutorul de care au mare nevoie.

În concluzie, considerăm că este necesar ca familiile bătrânilor, Biserica şi societatea să-i ajute mai mult pe bătrâni.

Astăzi, când persoanele vârstnice se luptă cu boala, sărăcia şi singurătatea, rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea de a nu pierde sensibilitatea şi bunătatea sufletului şi să ne ajute să intensificăm lucrarea noastră de ajutorare a bătrânilor, bolnavilor, orfanilor şi săracilor, ca ei să simtă iubirea Preasfintei Treimi şi omenia noastră.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române