De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Prezentare de carte: Mărturii de o mare sensibilitate despre părintele Ioan Ivan
A apărut la Editura TRINITAS cartea „Părintele Arhidiacon Ioan Ivan - Comoara de sub tâmpla Mănăstirii Neamţ“, Iaşi, 2009, 530 de pagini.
Este un volum de mărturii, evocări, amintiri, descrieri ale marelui formator de caractere - părintele Ivan. Aflat în geana smereniei monastice, directorul şi profesorul de seminar a unit în mod unic întru sine blândeţea şi fermitatea, seriozitatea şi bonomia, profunzimea teologică şi simplitatea neostentativă, rugăciunea fierbinte şi ajutorarea aproapelui, Liturghia şi studiul, bunul simţ neaoş şi erudiţia fină, însingurarea cu Dumnezeu şi duhul comunional al Seminarului de la Neamţ. Părintele Ivan sintetizează în sine toată liniştea şi bucuria acestui loc de rai şi toată strădania smerită a sihaştrilor nemţeni în istorie, atât de aproape de Dumnezeu şi atât de aproape de oameni. Felul în care slujeşte, expresiile teologice şi patristice unice în profunzimea lor, duhul de lucrător, smerenia şi zâmbetul lui, toate acestea au intrat în inima celor ce îl cunosc. Duhul de creştinătate nemţean are o unicitate aparte: e misionar şi eremitic deopotrivă, împletind paradoxal liniştea cu lucrarea. Întâlnim în această carte mărturii de o mare sensibilitate ale ierarhilor, monahilor, preoţilor de parohie sau mirenilor despre acest om, monument de lumină şi de simplitate profundă, mereu nouă şi înnoitoare a teologiei. Cei mai mulţi dintre colaboratori i-au fost elevi la seminar, ucenici duhovniceşti, oameni care au simţit în ochii şi în vocea de bas a părintelui de la Neamţ o lumină apusă de demult, venită de undeva, din lumea Sfinţilor Daniil Sihastrul, Paisie de la Neamţ sau Vasile de la Poiana Mărului. Sfinţenia nu e ostentativă, nu se cere venerată, nu împarte judecăţi valorice aparente, nu se impune alterităţii, nu sfidează, ea e un fior înmiresmat, un dor de cele veşnice, o vedere alene a celor de dincolo de noi, e puterea bunătăţii care sfarmă orice sistem axiologic pământesc, e adânc pătrunzătoare în suflet ca o lumină şi ca o apă care sparge piatra conformismelor şi a prejudecăţilor. Recomandăm tuturor această antologie de texte din care, dincolo de diversitatea stilurilor, se întrezăreşte chipul blând al bătrânului străjer de la porţile mănăstirii.