Prezenţe româneşti în Muntele Athos

Academia Română a găzduit miercuri, 17 noiembrie, conferinţa-dezbatere "Prezenţe româneşti în Muntele Athos", susţinută de prof. univ. Vasile Vasile. Evenimentul a fost organizat de Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" al Academiei Române.

Conferinţa "Prezenţe româneşti în Muntele Athos" a reunit, în Sala de Consiliu a Academiei Române, muzicologi, reprezentanţi ai Bisericii, personalităţi ale vieţii culturale româneşti şi numeroase persoane interesate de istoria legăturilor româneşti cu Sfântul Munte. În cadrul conferinţei, muzicologul Vasile Vasile a prezentat publicului mărturii ale prezenţei româneşti în mănăstirile din Muntele Athos, descoperite în urma demersurilor de cercetare efectuate pe parcursul mai multor ani. "Prezenţele româneşti în Athos le putem împărţi în mai multe categorii, ca să le putem sistematiza. Ar fi vorba, în primul rând, de prezenţa efectiv umană a românilor care se poate constata odată cu începutul monahismului în Muntele Athos, neîntreruptă până astăzi. Românii au ştiut, de la început, de existenţa acestui centru monahal, dovadă fiind faptul că, la Mănăstirea Polovragi, călugării - fără să fi văzut Muntele Athos - l-au reprezentat aşa cum şi-l închipuiau ei. Al doilea aspect al prezenţelor ar fi acela al românilor care s-au ocupat, în mod serios, pentru a găsi izvoarele istorice în Sfântul Munte. Aceste mărturii încep cu cei care au scris Proschinetariile, din timpul lui Constantin Brâncoveanu, până la mari savanţi, cum au fost T. Bodogae sau Marcu Beza, care au mers sistematic în Sfântul Munte, pentru a găsi tot ceea ce este românesc. A treia categorie este aceea a prezenţelor ctitoriceşti. Există un procent foarte mare de construcţii, care sunt funcţionale în Athos astăzi şi care se datorează voievozilor români", a spus prof. Vasile Vasile.

Ştefan cel Mare, cinstit ca sfânt încă din secolul al XVII-lea la Zografu

Muzicologul Vasile Vasile a amintit o serie de ctitorii ale voievozilor români în Athos şi numeroase donaţii făcute de aceştia unor mănăstiri athonite. "Cea mai veche danie a fost făcută pe la 1360, de către Vladislav, voievodul Ungrovlahiei, care dăruieşte Mănăstirii Marea Lavră icoana Sfântului Athanasie, pictată probabil în ţară şi aurită de meşterii de la Braşov. Mărturii ale prezenţei româneşti stau şi ctitoriile voievozilor Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Şerban Cantacuzino, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Mănăstirea Zografu, de exemplu, este considerată ctitorie a lui Ştefan cel Mare. El a construit arsanaua şi biserica şi tot acolo se păstrează steagul de la Podul Înalt, cu icoana Sfântului Gheorghe şi numeroase obiecte de cult sau cărţi, donaţii ale bine-credinciosului voievod. Mai mult decât atât, Ştefan cel Mare a fost cinstit ca sfânt, încă din secolul XVII-lea, la Mănăstirea Zografu, de către bulgari care l-au pictat cu nimbi de sfânt. Urmează Petru Rareş cu mari ctitorii, precum Mănăstirea Dionisiu, rectitorită după ce a fost arsă, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi până la Dimitrie Cantemir. Într-un fel, ajutoarele moldoveneşti continuă şi după perioada fanarioţilor, pentru că Alexandru Ipsilante reconstruieşte Biserica ruşilor din Mănăstirea Pantelimon", a spus profesorul Vasile Vasile.

Duhovnicii români renumiţi în mănăstirile athonite

Tot în cadrul conferinţei, a fost accentuat sprijinul românilor acordat monahilor athoniţi prin tipărirea de cărţi ale duhovnicilor din Sfântul Munte în unele centre tipografice din ţară, cum ar fi cel de la Mănăstirea Neamţ, unde s-a tipărit cartea Sfântului Nicodim Aghioritul. Cercetătorul Vasile Vasile a menţionat şi faptul că o altă mărturie a prezenţei româneşti o constituie şi renumele marilor duhovnici români din mănăstirile Sfântului Munte: "Din această perspectivă, personajul care m-a interesat cel mai mult este Nectarie Protopsaltul, numit de greci "al doilea Cucuzel", el fiind român de origine, născut la Huşi, şcolit la Mănăstirea Neamţ şi plecat de tânăr în Muntele Athos, unde a trăit până la sfârşitul vieţii."

La final, prof. Vasile Vasile a accentuat importanţa cunoaşterii de către români a acestor mărturii ca valori caracteristice ale spiritualităţii româneşti. Acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" al Academiei Române, a apreciat faptul că "acest tip de conferinţă este foarte instructivă şi foarte interesantă, deoarece nu este un simplu itinerar turistic, ci este o sursă de informaţii foarte utilă".