Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Prezenţe româneşti la conferinţa de studii misionare de la Budapesta
La Budapesta s-a desfăşurat recent Conferinţa Asociaţiei pentru Studii Misionare din Europa Centrală şi de Est. În acest cadru s-au reunit teologi şi profesori din Ungaria, Georgia, Rusia, Serbia, România, Polonia, Cehia, Bulgaria, Slovacia, Olanda, Marea Britanie, China, Estonia, Letonia, Belarus şi Statele Unite ale Americii. Din partea României au participat pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru şi pr. lect. dr. David Pestroiu.
S-a încheiat conferinţa anuală a Asociaţiei pentru Studii Misionare din Europa Centrală şi de Est, organizată sub egida Universităţii Reformate "Karoli Gaşpar" din Budapesta. Reprezentanţi ai unui număr considerabil de biserici, provenind din diferite contexte etnice şi naţionale, au prezentat modalităţile proprii prin care instituţiile creştine din ţările de origine înţeleg să dezvolte şi să îşi manifeste activitatea misionară. S-au expus din acest punct de vedere rapoarte regionale ale participanţilor, statistici, care conţin evaluarea obiectivă a activităţilor misionare din diferite spaţii geo-naţionale. Despre educaţia teologică din facultatea bucureşteană Din partea României au participat pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, şi pr. lect. dr. David Pestroiu de la Facultatea "Patriarhul Justinian" din Bucureşti. S-au propus temele unor proiecte de cercetare misiologică posibile în viitorul apropiat, care să reunească într-o echipă omogenă de lucru misiologii adunaţi la acest eveniment. În prima secţiune, intitulată "Educaţia misiologică în centrul şi estul Europei: starea actuală a lucrurilor, potrivit rapoartelor regionale ale participanţilor", pr. lector dr. David Pestroiu a prezentat o lucrare cu titlul "Educaţia teologică bucureşteană: tendinţe actuale în misiologie", în care a vorbit pe larg despre curriculumul universitar şi programa analitică aferentă disciplinei "Misiologie şi Ecumenism", predată în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Patriarhul Justinian" din Bucureşti. În cea de-a doua secţiune - "Proiecte curente şi programe de cercetare în misiologie în centrul şi estul Europei: un inventar comprehensiv potrivit rapoartelor regionale ale participanţilor" -, pr. lector dr. David Pestroiu a susţinut conferinţa intitulată "Strategii misionare în Ortodoxia românească astăzi". Reîntoarcerea la filonul pur al Filocaliei "Lumea actuală tinde să piardă contactul cu Biserica, cu Divinitatea, pe zi ce trece, mesajul religios este din ce în ce mai slab receptat, astfel încât constituie o provocare şi o luptă continuă. Singura soluţie eficientă a misiunii creştine o constituie reîntoarcerea la filonul pur al spiritualităţii filocalice, la trăirea plină de evlavie a misterului liturgic, la bucuria postului şi rugăciunii, a contemplaţiei mistice şi a extazului comuniunii cu Hristos, pentru a rosti, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, "nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine". Numai aşa pot fi contracarate cu succes ispitele unei lumi nihiliste, atacată din toate părţile de false religiozităţi de sorginte păgână. Nevoia de spiritualitate a omenirii a făcut ca, în spaţiile occidentale vidate de orice trăire mistică profundă, să conducă la un succes foarte mare al fenomenelor precum yoga şi meditaţia orientală, spiritismul, teosofia şi antroposofia, sincretismele scientologice sau bahaiste etc. Lipsa de minime cunoştinţe religioase a facilitat răspândirea, pe de o parte, a curentelor ateiste, iar pe de alta, proliferarea noilor mişcări religioase, a sectelor de tot felul, ba chiar a unor mari religii necreştine, precum islamul, hinduismul şi budismul, care au deja destui aderenţi în Occident. Faţă de aceste provocări contemporane, considerăm extrem de importantă lupta permanentă şi neobosită în parcursul misionar al Bisericii Ortodoxe Române, care ne aşază la masa dialogului, dar ne şi responsabilizează, în sensul de a face front comun în vederea depăşirii, în unitate, a problemelor deloc uşoare cu care se confruntă creştinismul european în prezent", a spus, printre altele, pr. lect. dr. David Pestroiu. Misiunea femeii prin atitudine şi educaţie Structurat în două sesiuni distincte, evenimentul a reunit teologi, în general, şi profesori de misiologie, în special, din Ungaria, Georgia, Rusia, Serbia, România, Polonia, Cehia, Bulgaria, Slovacia, Olanda, Marea Britanie, China, Estonia, Letonia, Belarus şi Statele Unite ale Americii. Una din sesiuni fost dedicată femeilor implicate în varii activităţi misionare ale confesiunilor creştine aparţinătoare. Discuţiile s-au centrat pe teme generale legate de rolul şi statutul femeii în contextul misionar al diferitelor biserici, de direcţiile de acţiune şi educaţie misionară, de misiunea bisericilor în secularism şi postmodernitate, de modalităţile de întărire a unităţii şi comuniunii între denominaţiunile creştine şi managementul conflictelor etnice şi religioase. De asemenea, de inovaţia doctrinară şi liturgică protestantă a femeii-sacerdot, despre modul în care această realitate occidentală a fost receptată în arealul Europei Centrale şi Răsăritene. România a fost reprezentată de prof. dr. Emanuela Pestroiu, director educaţional al Centrului educaţional social "Sfântul Haralambie", care a susţinut o prelegere cu titlul "Misiunea femeii creştine prin atitudine şi educaţie". "Pentru cei mai mulţi dintre creştini, misiunea nu este un act "instituţionalizat", premeditat din punct de vedere eclesial, ci este - sau cel puţin trebuie să fie - un imbold permanent al fiecăruia. Misiunea trebuie să se situeze în capul listei de priorităţi al fiecărui gând ori gest, al fiecărei atitudini sau decizii a celui ce se declară pe sine creştin. Pentru femeia creştină, milostenia, cumpătarea, etica în faptă, minte, atitudine şi, nu în ultimul rând, abordarea cu dragoste a tuturor semenilor însumează mărci ale misiunii implicite, consemnând un modus vivendi la care fiecare creştin ar trebui să se raporteze. "Anevoie de aprins, dificil de întreţinut şi uşor de dus în ispita vrăjmaşului, focul dăruirii de sine este ca o comoară ascunsă într-o ţarină." Să înţelegem, deci, că putem vorbi de două moduri misionare: unul implicit şi altul explicit. Pe de altă parte, modul explicit fundamental este misiunea prin cateheză - un act de comunicare prin care creştinul devine el însuşi emiţătorul şi transmiţătorul prin excelenţă al învăţăturii de credinţă. Etalonul cotidian uman al misiunii, implicite şi explicite, îl reprezintă misiunea sacerdotală şi toate celelalte misiuni personale ale creştinilor i se subordonează acesteia. Modul implicit îl include pe fiecare creştin, în măsura în care acesta poate să devină el însuşi un model de umanitate. Iată de ce considerăm misiunea explicită, prin educaţie, ca fiind esenţială şi cel puţin la fel de importantă ca misiunea implicită, prin forţa propriului exemplu existenţial. Domeniul educaţional este un tărâm al nesfârşitelor oportunităţi de manifestare a disponibilităţii şi efervescenţei misionare feminine. Iar creştinismul, în virtutea principiului biblic al preoţiei universale (I Petru 2:5), se revendică drept religia cea mai echitabilă din punctul de vedere al egalităţii de şanse (deopotrivă ale misiunii şi ale salvării), acordate celor două genuri. Căci altitudinea statutului femeii în planul doctrinei creştine se măsoară în termenii realităţii scripturistice potrivit căreia femeia, prin Fecioara Maria, este născătoare de Dumnezeu... Aşadar, cinstea atribuită femeii în creştinism este unică între toate celelalte religii ale lumii, fenomenul suprareal prin care Duhul Sfânt "o umbreşte" pe Maria echivalând cu o ridicare a acesteia în grad cu transcendentul. Pentru recunoaşterea rolului său copleşitor în istoria mântuirii universale, femeia creştină nu avea nevoie, de pildă, de exagerarea misiunii sale fireşti prin instituirea, la unele culte neoprotestante, a sacerdoţiului feminin. Întrucât, cu toatele sunt, femeile, spiţă din spiţa Mariei, care n-a avut nevoie a priori de harul unei astfel de hirotonii pentru a-l naşte pe Hristos, Domnul nostru. Căci una este coborârea harului prin punerea mâinilor ierarhului asupra bărbatului consacrat (I Timotei 4:14., II Timotei 1:6), urmând hirotoniei celei din "veac după rânduiala lui Melchisedec" (Evrei 5:6 şi 10 şi 6:20. Psalmi 109:4), şi cu totul alta, de negrăit mai adâncă şi mai tulburătoare în faţa potenţialului uman de pricepere a raţiunii divine (I Timotei 3:16), puterea energetică a harului Duhului Sfânt, care se pogoară la Bunavestire asupra Fecioarei (Luca 1:28-35). Sunt două procese sofianice distincte, ca modalităţi diferite de îndumnezeire a firii umane, dar care fiecare îl sprijină pe om în felul său pe calea spre theosis. Aşadar, rolul capital al femeii creştine este acela de motor al misiunii prin educaţie. De aceea, statistic vorbind, nu este deloc întâmplător faptul că majoritatea celor ce predau religia în ţările în care aceasta din urmă face obiectul curriculumului şcolar sunt femei. În această ordine de idei, "în tradiţia ortodoxă şi în cea protestantă, soţia sacerdotului îndeplineşte un rol misionar deosebit, oarecum special în comparaţie cu femeile creştine cu statut laic"", sunt o parte din ideile pe care le-a susţinut în discursul său prof. dr. Emanuela Pestroiu. Chiar dacă au existat şi puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte rolul misionar al femeii creştine - ca simplă unealtă a Domnului pe Pământ, dar soţie de preot - versus femeia-preot, acceptată de către unele confesiuni, concluzia a fost că rolul misionar al femeii este de o importanţă covârşitoare. Cuvintele care au rămas pe buzele participantelor fiind "jertfă şi dăruire - combustibil misionar". Misiologi în dialog În ultima zi a simpozionului organizat de Universitatea Reformată "Karoli Gaşpar", misiologi renumiţi din întreaga lume au conferenţiat pentru un public numeros, format din studenţi, teologi, intelectuali maghiari şi cadre didactice. Tema generală a alocuţiunilor a fost "Viitorul educaţiei teologice în secolul al XXI-lea în centrul şi estul Europei, în lumina documentelor adoptate în cadrul conferinţei ecumenice de la Edinburg 2010". Pr. lector dr. David Pestroiu a ţinut prelegerea "O perspectivă ortodoxă asupra provocărilor şi şanselor în educaţia teologică". Au mai rostit alocuţiuni: pr. prof. dr. Gheorghe Petraru - profesor de "Teologie Misionară şi Apologetică" la Facultatea de Teologie "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, prof. dr. Anne-Marie Kool, director al Institutului Central şi Est European de Studii Misionare, şi dr. Levente Horvath, preşedintele Fundaţiei "Bonus Pastor" din Cluj, dr. Sandor Bekesi, decanul Facultăţii de Teologie Reformată a Universităţii "Karoli Gaşpar" din Budapesta, prof. dr. Mihaly Kranitz, şeful Catedrei de dogmatică a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Catolice "Pazmany Peter" din Budapesta, prof. dr. Darrell Guder, decan emerit al Seminarului Teologic Princeton din SUA. Prezenţa României la acest congres a fost un real succes. În primul rând dovedim că Biserica Ortodoxă Română are un rol deosebit şi o dorinţă arzătoare în a păstra intact filonul de credinţă al poporului român, şi mai ales implicarea acesteia până la cele mai mici parohii pentru ajutorarea celor aflaţi în nevoie. Proiectele misionare ale Patriarhiei Române Pr. lect. dr. David Pestroiu, reprezentantul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a descris generos proiectele de succes ale Patriarhiei Române, aflate în plină derulare: Centrul de Presă BASILICA, TV TRINITAS, Radio TRINITAS, publicaţiile "Lumina", Agenţia de ştiri BASILICA. A înfăţişat, de asemenea, implicarea misionară a Bisericii Ortodoxe Române în organizarea şi susţinerea a 394 de centre misionare şi sociale. Pr. lector dr. David Pestroiu a mai evidenţiat hotărârea Sfântului Sinod ca fiecare an să fie dedicat unei teme de importanţă majoră pastorală şi misionară, asupra căreia să se concentreze cercetările teologice şi manifestările academice cu impact naţional şi internaţional. S-au arătat, de asemenea, modificările aduse Statutului de Organizare şi Funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, prin care s-a reuşit dinamizarea vieţii parohiilor. Alte capitole importante au fost dedicate religiei în şcoală şi misiunii Bisericii Române peste hotare pentru diaspora română.