Prima ediţie a conferinţei „Text şi discurs religios“, la „Cuza“

▲ Ieri, Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi (UAIC) a găzduit ediţia I a Conferinţei Naţionale „Text şi discurs religios“, la care au participat IPS Teofan, IPS Bartolomeu, dar şi alţi ierarhi din Sinodul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei ▲ Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi-a lansat joi, 4 decembrie, la Iaşi, volumul intitulat „Memorii“ ▲

În cadrul conferinţei organizate ieri de Catedra de Limbă română şi Lingvistică generală a Facultăţii de litere au avut loc o serie de comunicări, având ca teme: „Traducerea textului sacru“, „Retorica discursului religios“ şi „Biblia lui Şerban, monument de limbă teologică şi literară românească“. Conferinţa a fost deschisă de prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul UAIC, care a precizat că „este un mare privilegiu pentru instituţia noastră să găzduiască o conferinţă consacrată textului şi discursului religios. Este o bucurie situată în prelungirea anului academic, care a început cu binecuvântarea IPS Teofan şi a PS Petru Gherghel“.

Textul şi discursul religios, între adevăr şi Hristos

A urmat cuvântul IPS Teofan, care a vorbit despre importanţa textului în discursul religios: „Persoana îndatorată să scrie un text sau să susţină un discurs despre Hristos sau despre viaţa creştină, în general, se află întotdeauna în faţa unei mari dileme. Cititorii sau ascultătorii sunt, în general, doritori să lectureze sau să audă ceva în conformitate cu logica lor. Atunci când Sfântul Apostol Pavel vorbeşte atenienilor despre creaţie şi creator, aceştia îl ascultă cu atenţie. Gândirea lor acceptă cu uşurinţă existenţa unui creator, pentru că realitatea creaţiei e evidentă. Atunci când Sfântul Apostol Pavel vorbeşte aceloraşi atenieni despre Învierea lui Hristos, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au spus: «Te vom asculta despre aceasta şi altă dată». Aceasta este marea dilemă în care se află cel ce scrie sau vorbeşte despre Hristos. Dacă Hristos este prezentat ca un mare reformator, ca un geniu de excepţie, ca Cel mai mare dintre pământeni, textul sau discursul religios are o coerenţă evidentă în logica gândirii obişnuite. Dostoievski afirma: «Cred că nu există nimic mai frumos, mai adânc, mai rezonabil şi perfect decât Hristos. Dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afara adevărului şi că, de fapt, adevărul este în afara lui Hristos, mai bine eu rămân cu Hristos, decât cu adevărul». Iată, aşadar, în ce coordonate sunt plasate textul şi discursul religios creştin, care nu prezintă o idee, un concept sau o teorie, ci pe Dumnezeul Cel viu. Acesta este Dumnezeul despre care textul şi discursul creştin autentic trebuie să mărturisească“.

Biblia lui Şerban, cea mai bună traducere

IPS Bartolomeu a susţinut o comunicare cu titlul: „Biblia lui Şerban, monument de limbă teologică şi literară românească“. „În cartea mea de amintiri literare am însemnat o conversaţie cu Marin Preda, în cursul căreia m-a întrebat: «Care este, la noi, cea mai bună traducere a Bibliei?». I-am răspuns: «După părerea mea, cea mai bună rămâne cea din 1688, a lui Şerban Cantacuzino, care a finanţat apariţia acestei prime biblii integrale în cultura românească». Biblia este un text literar de mare amploare prin bogăţia lexicului şi varietatea stilului. Mai presus de toate, este cartea sacră prin excelenţă, principalul vehicul al revelaţiei divine. Ea este, dacă vreţi, modalitatea literară a încarnării logosului, prelungirea întrupării lui prin pana inspirată a autorilor sacri“, a subliniat Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Au mai ţinut alocuţiuni PS Petru, Episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi şi alţi invitaţi.

▲ „Memoriile“ IPS Bartolomeu, lansate la Iaşi

Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi-a lansat joi, 4 decembrie a.c., în Aula Magna a Universităţii „Al. I. Cuza“ (UAIC) din Iaşi volumul intitulat „Memorii“. „Memoriile“ IPS Bartolomeu se întind din anii 1930 până în 1993, când a fost ales Arhiepiscop al Clujului. Ele au fost redactate în două etape: o primă parte, cât s-a aflat în SUA, până în 1976, iar o a doua parte după 2001, când autorul a recuperat mai vechiul manuscris, pe care îl ţinea în America.

La lansarea volumului au fost prezenţi, pe lângă IPS Bartolomeu, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, profesori de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi etc.

IPS Mitropolit Teofan a vorbit în cuvântul său despre misiunea la care a fost chemat IPS Bartolomeu încă de pe vremea în care era retras la Mănăstirea Văratec: „Paradoxală i-a fost şi îi este viaţa Înalt Preasfinţiei Sale. Un suflet care plăteşte tribut de sânge prin închisori, tribut care-l va marca pentru întreaga viaţă şi, când socotea că şi-a găsit liniştea sub streaşina Mănăstirii Văratec, este chemat de biserică pentru că avea nevoie de el în cetatea care-i fusese interzisă după 1946, după un moment dramatic. A devenit, astfel, episcop şi apoi mitropolit la Cluj. Am găsit un cuvânt al regretatului şi venerabilului mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin, adresat tânărului Valeriu Anania: «Văd că ai dar la cuvânt şi dar la condei. Să-ţi ajute Dumnezeu să aşezi acest dar al cuvântului şi al condeiului la rădăcina slujirii Bisericii şi a neamului». Înalt Preasfinţia Sa a avut, întotdeauna, şi are, încă, puterea să manifeste o atitudine dinamică în slujba Bisericii şi a neamului“.

Au mai ţinut alocuţiuni directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Cristian Hadji-Culea, Silviu Lupescu, director general al Editurii Polirom, şi IPS Bartolomeu Anania.