Prima vizită a Patriarhului României în Episcopia Sălajului

Un articol de: Ioan Bușagă - 16 Septembrie 2013

În perioada 13-16 septembrie 2013, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a efectuat o vizită canonică în Episcopia Sălajului, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu. Cu acest prilej, Patriarhul României împreună cu ierarhi membri ai Sfântului Sinod au târnosit paraclisul Centrului eparhial din municipiul Zalău şi Biserica „Sfântul Prooroc Daniel“ din municipiul Jibou. Pentru mângâierea şi binecuvântarea clerului şi credincioşilor din Episcopia Sălajului, au fost aduse de la Catedrala patriarhală cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina.

Înainte de păşirea pentru prima dată pe meleagurile Episcopiei Sălajului a unui Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Întâistătătorul Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Daniel, împreună cu delegaţia condusă de arhim. Teofil Anăstăsoaie, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care a adus racla cu sfintele moaşte, au fost primiţi în după-amiaza zilei de vineri, 13 septembrie, pe aeroportul din Cluj-Napoca, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, însoţit de membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, şi Preasfinţitul Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Primirea oficială a avut loc la Catedrala episcopală „Înălţarea Domnului“ din municipiul Zalău, umplută până la refuz de credincioşii sălăjeni, unde PS Episcop Petroniu a oficiat slujba de Te Deum. La finalul slujbei de mulţumire adusă lui Dumnezeu, Chiriarhul Sălajului şi-a exprimat bucuria de a avea în eparhia rânduită spre păstorire pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române şi a prezentat pe scurt îndelungata şi bogata istorie, dar şi viaţa bisericească a credincioşilor ortodocşi din judeţ. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru primirea frumoasă, pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi pentru lucrarea sfântă de zidire a bisericilor, de zidire duhovnicească, de misiune cultural-creştină şi operă social-filantropică. Totodată, a îndemnat clerul şi credincioşii să urmeze exemplul vieţii Sfântului Ierarh Nectarie, un om care a schimbat crucea ostenelilor, suferinţelor şi a greutăţilor vieţii în bucurie, întrucât bucuria Învierii este ascunsă în Cruce. În semn de preţuire pentru primirea din Catedrala „Înălţarea Domnului“ din municipiu, Preafericirea Sa a dăruit pr. paroh Ioan Ghiurco o cruce de binecuvântare şi mai multe cărţi de cult şi duhovniceşti, iar mulţimii de credincioşi, pliante de prezentare a Catedralei patriarhale şi a vieţii Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina au rămas spre cinstire în Catedrala episcopală până seara târziu.

„Un paraclis sfinţit este o prezenţă continuă a harului lui Dumnezeu“

A doua zi, încă de la primele ore ale dimineţii, numeroşi preoţi, însoţiţi de credincioşii lor veneau dinspre marea agitată a oraşului şi a împrejurimilor pentru a primi mângâiere, pace şi întărire sufletească de la Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, a cărui raclă cu sfinte moaşte a fost aşezată în Paraclisul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“ din incinta Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului din municipiul Zalău, sediu construit în urmă cu trei ani. De asemenea, credincioşii au avut prilejul şi să se închine în altarul paraclisului din reşedinţa episcopală, care a fost în prealabil târnosit de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, şi Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Paraclisul a primit hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“ , întrucât la 18 octombrie 2007, ziua sărbătoririi acestui sfânt, s-a votat de către membrii Adunării Eparhiale a Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în Biserica „Înălţarea Domnului“ din Zalău, înfiinţarea Episcopiei Sălajului.

După ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a Sfântului Altar, a icoanelor, a picturii şi stropirea cu apă sfinţită a paraclisului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat importanţa paraclisului pentru activitatea administraţiei bisericeşti, întrucât administraţia este o lucrare sfântă, o liturghie a dreptăţii, a păcii şi sfinţirii misiunii Bisericii în lume, prin modul de conducere, de chivernisire a bunurilor Bisericii şi promovare a persoanelor meritorii. „Rugăciunea este necesară nu numai atunci când săvârşim slujbe la biserică, ci este de mare nevoie şi pentru administraţia bisericească, pentru că şi administraţia bisericească este o liturghie, o slujire a lui Hristos prin misiunea pe care cei ce lucrează în conducerea Bisericii o împlinesc. Sfântul Teodor Studitul spunea că şi cei care lucrează în grădină sau în gospodărie liturghie săvârşesc, pentru că lucrează pentru cei mulţi, pentru binele comun al obştii. Rugăciunea la Centrul eparhial, atât pentru cei care locuiesc în casă, cât şi pentru cei care vin şi lucrează aici, este de mare trebuinţă, deoarece ea ne ajută să nu uităm că lucrarea noastră este o lucrare sfântă. Activitatea Bisericii nu este sfântă doar duminica, ci în fiecare zi a săptămânii, iar prezenţa unui paraclis este obligatorie. Paraclis înseamnă mângâiere şi foarte adesea, mai ales astăzi, avem nevoie de întărire sufletească pentru a împlini lucrarea sfântă şi mântuitoare a Bisericii. Un paraclis sfinţit într-un centru eparhial este o prezenţă continuă a harului lui Dumnezeu“ , a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Totodată, Preafericirea Sa a felicitat pe Preasfinţitul Episcop Petroniu pentru iniţiativa amenajării şi împodobirii acestui paraclis din Centrul eparhial şi a precizat că orice altar de rugăciune este o ofrandă a poporului român adusă Preasfintei Treimi.

După slujba de târnosire, pe un podium special amenajat în faţa sediului Episcopiei Sălajului, soborul de ierarhi, înconjurat de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie, ale cărei răspunsuri liturgice au fost date de corul preoţilor Episcopiei Sălajului. În cuvântul de învăţătură, Patriarhul României a amintit evenimentele deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci, dar şi jertfele credincioşilor români sălăjeni pentru păstrarea identităţii româneşti, a credinţei ortodoxe strămoşeşti şi menţinerea comuniunii de credinţă cu românii ortodocşi de peste munţi.

La rândul său, PS Episcop Petroniu a mulţumit Preafericirii Sale atât pentru bunăvoinţa de a veni în Sălaj şi aducerea odoarelor de mare preţ ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, cât şi pentru sprijinul financiar oferit timp de doi ani de zile pentru ridicarea sediului eparhial. Mulţumiri au fost adresate IPS Mitropolit Andrei pentru prezenţă şi pentru ajutorul financiar acordat în vederea construirii sediului eparhial, PS Episcop Sofronie pentru implicarea în înfiinţarea Episcopiei Sălajului şi nu numai, dar şi PS Arhiereu-vicar Iustin Sigheteanul pentru că şi-a lăsat misiunea din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului pentru a fi prezent la evenimentele din Episcopia Sălajului. „Vizita Preafericirii Voastre în Sălaj în aceste zile nu este întâmplătoare. În 30 august 1940, prin odiosul Dictat de la Viena, Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, iar la numai două săptămâni, în noaptea de 13 spre 14 septembrie, trupele horthyste, conduse de unii localnici maghiari din Ip, au intrat prin casele românilor, asasinând 157 de persoane, aceasta fiind una dintre paginile cele mai însângerate ale istoriei judeţului Sălaj. Prezenţa Preafericirii Voastre în mijlocul nostru în aceste zile constituie un balsam pentru rănile închise, dar necicatrizate în totalitate, ale românilor din acest judeţ, şi cea mai înaltă binecuvântare pe care o puteam primi“ , a mai spus Preasfinţitul Episcop Petroniu.

În semn de mulţumire şi preţuire, Chiriarhul Sălajului a dăruit Patriarhului Bisericii noastre o icoană a Maicii Domnului, ocrotitoarea municipiului Zalău.

Sfinţirea Catedralei Văii Someşului din Jibou

În a treia zi a vizitei canonice în Episcopia Sălajului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fost în mijlocul credincioşilor din Jibou, pentru a târnosi împreună cu IPS Mitropolit Andrei şi PS Episcop Petroniu biserica cu hramurile „Sfântul Prooroc Daniel“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“. După săvârşirea Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat semnificaţiile duhovniceşti ale Evangheliei Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci, în care ne sunt prezentate treptele urmării şi unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos. „Lepădarea de sine este contrară afirmării de sine, dar lepădarea de sine nu înseamnă o negare a identităţii eului, ci o recentrare a vieţii. Lepădarea de sine înseamnă că noi trebuie să ne eliberăm de propriul egoism, să nu mai avem viaţa noastră centrată în noi înşine, ci în Dumnezeu, Izvorul vieţii eterne. Dacă omul se iubeşte pe sine şi numai pe sine, devenind plin de sine, bazându-se pe sine, afirmându-se pe sine, e atât de plin de sine încât nu mai este loc în sinea lui pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Lepădarea de sine înseamnă trecerea de la o viaţă egoistă la o viaţă de iubire, darnică, milostivă şi smerită, trecerea de la iubirea posesivă la iubirea milostivă“, a explicat Preafericirea Sa.

A doua condiţie în urmarea lui Hristos este asumarea Crucii, adică acceptarea limitelor vieţii, dar şi a contradicţiei dintre voinţa bună şi fapta cea rea pe care o săvârşim din cauza egoismului şi a căderilor în păcat. „Asumarea sau luarea Crucii este mai mult decât recunoaşterea limitării noastre în ceea ce priveşte timpul vieţii noastre şi puterile noastre intelectuale şi fizice. Crucea poate să fie o neîmplinire, o suferinţă, o durere pentru o vreme sau pentru toată viaţa. Crucea poate să fie viaţa unui copil orfan, poate să fie crucea văduviei, crucea pierderii unor fiinţe dragi, o boală incurabilă, o suferinţă sufletească şi trupească în acelaşi timp. Când Hristos spune «să îşi ia crucea sa», această suferinţă sau nefericire trebuie asumată pentru a fi prezentată Lui, de aceea imediat spune «să Îmi urmeze Mie», nu «să rămână singur». Nu a zis: «Ia crucea ta şi rămâi singur!». Fără legătura cu Hristos, Crucea ne duce la deznădejde. Cu Hristos, Crucea se uşurează şi suferinţa se transformă în speranţă, pentru că Hristos este prezent în noi şi ne ajută să purtăm Crucea, pe care El a făcut-o scară către Înviere“ , a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai explicat pe scurt momentele cele mai importante ale sfintei slujbe de târnosire a unui locaş de cult care cheamă pe oameni la sfinţenie, precum au avut ieri, 15 septembrie, acest prilej duhovnicesc credincioşii ortodocşi din Jibou şi împrejurimi, la care s-au alăturat şi binecuvântarea de a se închina moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina şi bucuria de a intra şi a se ruga în Sfântul Altar.

Chiriarhul Sălajului a precizat că în oraşul Jibou, al treilea important oraş al judeţului Sălaj, populat în proporţie de 72% de creştini ortodocşi, în afară de acest lăcaş de cult, nou sfinţit şi construit datorită râvnei preoţilor şi evlaviei credincioşilor între 1990 şi 2012, mai există o singură biserică, construită între anii 1930 şi 1932. Preasfinţia Sa a mai precizat că, datorită târnosirii acestei biserici mari şi frumoase de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, noua biserică din Jibou poate fi supranumită „Catedrala Văii Someşului“ . Totodată, cu ocazia târnosirii bisericii cu hramurile „Sfântul Prooroc Daniel“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, Sfântul Prooroc Daniel a fost proclamat ocrotitor al oraşului Jibou, iar icoana sa a fost expusă spre închinare în această biserică.

Din partea Patriarhului României, preoţii slujitori Dan Dregan, protopop de Jibou, şi Gheorghe Longodor au primit distincţia „Crucea patriarhală“ , o cruce de binecuvântare, cărţi de cult şi duhovniceşti. De asemenea, din partea slujitorilor noii biserici sfinţite din Jibou, Preafericirea Sa a primit o icoană a Sfântului Prooroc Daniel şi cărţi, IPS Mitropolit Andrei, o icoană cu Sfântul Apostol Andrei, iar PS Episcop Petroniu, o icoană cu chipul Sfântului Mucenic Petroniu.

La final, Întâistătătorului Bisericii noastre i-au fost adresate, pentru prima vizită canonică în prima episcopie nou-înfiinţată în ţară după alegerea Preafericirii Sale ca Patriarh al României, mulţumiri, atât din partea IPS Mitropolit Andrei, a PS Episcop Petroniu, cât şi din partea preoţilor şi credincioşilor ortodocşi sălăjeni.

Sfânta Cruce - puterea Învierii şi lumina bucuriei

„Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!“

(Utrenia de Duminică)

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este o sărbătoare a întregii creştinătăţi, fiind cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a trei evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci.

Mai întâi sărbătorim aflarea minunată a lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Împărăteasa Elena, care a încredinţat-o apoi Episcopului Macarie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 335, Împăratul Constantin cel Mare a efectuat un pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfinţirea „Bisericii Învierii“, în data de 13 septembrie 335, iar a doua zi, în data de 14 septembrie 335, pe amvonul acestei biserici, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat Sfânta Cruce în faţa mulţimilor, întru pomenirea aflării Sfintei Cruci în anul 326 de către mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, trecută la cele veşnice (329 sau 330). De atunci, sărbătoarea aceasta a devenit tradiţie înscrisă în calendar până în zilele noastre.

Ea a fost întărită sau confirmată în anul 629, când Sfânta Cruce, răpită de perşi la anul 614, a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de către împăratul bizantin Heraclius (575-641), care a depus-o, cu mare cinste, în „Biserica Învierii“. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Zaharia, a înălţat din nou Sfânta Cruce în faţa mulţimii, iar sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost întărită, reconfirmată ca sărbătoare de biruinţă a Crucii asupra vrăjmaşilor cotropitori, dar şi asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, demonii.

Anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca „An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena“, la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313.

În iconografia noastră ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi având Sfânta Cruce între ei, întrucât Sfântul Împărat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumină, pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pământ, la Ierusalim. Astfel, înţelegem că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul prin iubirea nesfârşită şi netrecătoare a lui Hristos pentru lume, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.

Întrucât prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi, creştinii, cinstim Sfânta Cruce şi ne facem semnul ei când ne rugăm, dimineaţa, la prânz şi seara, când începem un lucru şi când îl terminăm, în vreme de necaz şi în vreme de bucurie.

Astăzi, trăim o mare bucurie duhovnicească pentru că, în lumina sărbătorii Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, am sfinţit Paraclisul Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, prima episcopie nou-înfiinţată în ţară după alegerea noastră ca Patriarh al României. Ne reamintim acum că, urmare a Hotărârii Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, din 18 octombrie 2007, Sfântul Sinod, în şedinţa de lucru din ziua de 22 octombrie 2007, a aprobat înfiinţarea Episcopiei Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău, şi înscrierea noii eparhii în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.

Drumul Crucii, parcurs în istorie de credincioşii ortodocşi români sălăjeni care au împărtăşit aceeaşi soartă cu toţi românii transilvăneni de-a lungul veacurilor, a fost presărat cu multe jertfe pentru păstrarea identităţii româneşti, a credinţei ortodoxe strămoşeşti şi menţinerea comuniunii de credinţă cu românii ortodocşi de peste munţi. Mulţimea martirilor şi eroilor sălăjeni din toate timpurile, cunoscuţi ori necunoscuţi, ne arată că, asemenea românilor ortodocşi de pretutindeni, şi românii ortodocşi sălăjeni au interiorizat taina Crucii şi Învierii şi au trăit istoria acestor ţinuturi ca pe o Cruce şi o Înviere mereu actualizate, adică suferinţă şi speranţă, întristare şi bucurie, plinind astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Lupta cea bună m-am luptat (…), credinţa am păzit! De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii!“ (2 Timotei 4, 7-8)

Vizita canonică pe care o înfăptuim în această tânără eparhie a Bisericii noastre din ţinuturile Sălajului ne oferă prilejul să constatăm la faţa locului că priorităţile prezentate de Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu, cu prilejul întronizării sale în data de 13 aprilie 2008, au început să prindă contur, spre slava lui Dumnezeu şi folosul eparhiei. Rezultatul cel mai vizibil al activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate în eparhie sub îndrumarea directă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu este finalizarea sediului Centrului eparhial, edificiu menit să adăpostească Cancelaria, Administraţia şi alte instituţii eparhiale, în cadrul cărora pot să-şi desfăşoare activitatea în mod adecvat ostenitorii Centrului eparhial. Acest sediu eparhial are şi scopul de a deveni un mijloc de întărire a comuniunii şi unităţii dintre ierarh şi membrii administraţiei eparhiale, dintre clericii şi credincioşii eparhiei, în vederea unei misiuni rodnice din punct de vedere administrativ, misionar-pastoral, cultural-educativ şi social-filantropic.

O dimensiune cu totul aparte, care justifică participarea noastră împreună cu alţi ierarhi la acest eveniment, o reprezintă faptul că edificarea noului sediu al Centrului eparhial este în primul rând rodul eforturilor multiple ale clerului şi credincioşilor sălăjeni, iar apoi al ajutorului venit de la unele eparhii, de la autorităţile publice ale administraţiei centrale şi locale sau de la unele persoane particulare.

Felicităm pe Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, şi pe toţi colaboratorii săi de la Centrul eparhial, dimpreună cu clerul, cinul monahal şi credincioşii eparhiei, dorindu-le multă sănătate, pace, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în lucrarea pastorală şi social-misionară!

Ca semn de preţuire pentru activitatea liturgică şi pastorală a Preasfinţiei Voastre, vă oferim un set episcopal: cruce şi engolpion, iar pentru Paraclisul Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“, oferim în dar o Sfântă Evanghelie, ferecată cu argint şi email, şi un set de sfinte vase din argint filigran şi email, toate realizate la Tipografiile şi Atelierele Patriarhiei Române, special pentru eparhia Sălajului.

De asemenea, conferim distincţia CRUCEA PATRIARHALĂ pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Părintelui Vicar eparhial Vasile Rus şi Părintelui Inspector eparhial Ionuţ Pop, care s-au ostenit în mod deosebit cu lucrările de construire şi dotare a Centrului eparhial Zalău.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ocrotească şi să umple de bucurii duhovniceşti, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pe toţi binefăcătorii şi pe toţi ostenitorii acestui important aşezământ eparhial pus în slujba clerului şi a credincioşilor ortodocşi români de pe aceste binecuvântate plaiuri sălăjene. Tuturor celor prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn, ierarhi, autorităţi de stat centrale şi locale, cler şi credincioşi, vă dorim ani mulţi cu sănătate şi pace, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit cu prilejul sfinţirii Paraclisului Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, sâmbătă, 14 septembrie 2013.