Prima zi din an la Catedrala patriarhală

În prima zi a Anului Nou civil, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de soborul Catedralei patriarhale, a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum.

În prima zi a Anului Nou civil, în Biserica Ortodoxă s-au prăznuit trei sărbători: Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului Hristos, ziua Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi Anul Nou civil. După citirea pericopei evanghelice, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat că praznicul "Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului Hristos" arată că Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut Om din iubire pentru oameni, se supune Legii Vechi pentru a arăta ascultare şi smerenie şi pentru a arăta că a interiorizat Legea Veche în vederea aducerii Noului Legământ. De aceea, Sfântul Apostol Pavel numeşte Vechiul Testament ca fiind "călăuză către Hristos". Tăierea împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos era un semn al izbăvirii poporului evreu din robia egipteană şi al credinţei adevărate în Dumnezeu. Totodată, la opt zile după naştere pruncul a fost adus la Templu şi a primit un nume prestabilit. Numele de Iisus vine de la "Yeshua", care înseamnă "Dumnezeu mântuieşte". Pruncul Iisus sporea cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, de aceea, la vârsta de 12 ani, când era în Templu, cei mai învăţaţi oameni ai Israelului din vremea aceea se mirau de priceperea şi de răspunsurile Lui. "El tâlcuieşte cuvintele Scripturii ca fiind Dumnezeu-Cuvântul care a produs Scriptura. Scriptura a fost scrisă de oameni sfinţi, dar inspirată de Dumnezeu, ori Dumnezeu-Cuvântul i-a inspirat şi i-a făcut să scrie sau să prevestească chiar şi amănunte din viaţa lui Mesia care va veni. La vârsta de 12 ani, Iisus Hristos avea cunoştinţă că nu Iosif este Tatăl Său, ci Dumnezeu-Tatăl din Ceruri, iar Templul era Casa lui Dumnezeu-Tatăl care reprezenta umanitatea lui Dumnezeu-Fiul, Templul prefigurat de Hristos. Şi se afla în Templu Cel la Care se referea Templul şi se referea la umanitatea Lui. De aceea va spune "Dărâmaţi acest Templu şi în trei zile Îl voi zidi", adică Îl voi învia. Legătura dintre Hristos şi Templu este legătura dintre chip şi arhetip, dintre realitate şi simbol. Templul era un simbol, un semn al Tainei lui Hristos în care trupeşte locuieşte plinătatea dumnezeirii", a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Vasile cel Mare, ierarhul model

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a avut o contribuţie imensă în menţinerea unităţii dreptei credinţe prin lămurirea dogmei Preasfintei Treimi. "Sfântul Vasile cel Mare a făcut distincţia dintre fiinţă şi persoană în Sfânta Treime şi a arătat că unitatea Sfintei Treimi este dată nu numai de Fiinţa dumnezeiască unică, ci şi de faptul că Tatăl este izvorul dumnezeirii şi unitatea aceasta este şi comuniune a Persoanelor Sfintei Treimi. Teologia lui profundă se vede în cartea Hexaimeronul, care înseamnă explicarea celor şase zile sau etape ale creaţiei. Deja în secolul al IV-lea se spune că aceste zile ale creaţiei sunt etape în timp. Şi mai vedem în cartea respectivă cum el citeşte înţelepciunea lui Dumnezeu în creaturile lui Dumnezeu, în modul cum universul este organizat, şi de la artă se ridică duhovniceşte la artist, de la creaţie se ridică la Creator. Sfântul Vasile cel Mare, de asemenea, a apărat nu numai dumnezeirea Fiului, a lui Iisus Hristos, ci şi dumnezeirea Duhului Sfânt împotriva ereziei care nega dumnezeirea Duhului Sfânt", a reliefat Preafericirea Sa.

Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a formulat rugăciunile importante ale Liturghiei care îi poartă numele, a scris o mulţime de epistole care au contribuit la înţelegerea credinţei creştine de către lumea păgână. Sfântul Vasile cel Mare a înfiinţat primele orfelinate, case de bătrâni, pentru bolnavi, călători, săraci, toate unite în localitatea Vasiliada de lângă Cezareea Capadociei. "Sfântul Vasile cel Mare reprezintă păstorul înţelept model care în timp scurt a lucrat mult. El s-a născut în anul 330 şi a murit în anul 379 şi a păstorit ultimii nouă ani din viaţa pământească. Iată, nu contează atât de mult numărul anilor, cât numărul faptelor bune atunci când trecem prin viaţă. Nu contează numărul anilor şi nici funcţia, ci contează lumina pe care o răspândim în jurul nostru cât trăim pe pământ. Nicolae Iorga spunea: "Toţi oamenii mor şi se prefac în ţărână, dar nu toţi au lăsat aceeaşi lumină în timpul vieţii lor pe pământ". Unii au luminat, alţii au fumegat. Depinde de trăirea duhovnicească a fiecăruia în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii, cât de mult au iubit pe Dumnezeu în rugăciune şi cu semenii în fapte bune, atâta lumină au lăsat în jurul lor şi au adunat în interiorul sufletului lor lumina pe care o vor lua atunci când se întâlnesc cu Lumina lumii", a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Mulţimea românilor care îi poartă numele Sfântului Vasile cel Mare se explică prin faptul că el a avut o legătură specială cu teritoriul ţării noastre, cu Dobrogea şi cu Ţara Românească. Aici a trimis misionari, printre care şi ruda sa, Sfântul Sava de la Buzău, ale cărui moaşte Sfântul Vasile cel Mare a cerut să fie aduse în Capadocia.

Molitfele Sfântului Vasile cel Mare nu se citesc oricum

Patriarhul Bisericii Ortodoxe a arătat că Anul Nou civil este fixat pentru societate ca un moment de trecere de la un an la altul la 1 ianuarie. "Numele lunii ianuarie vine de la zeul Romanianus, care avea două feţe sau două frunţi. O frunte orientată spre trecut şi una spre viitor. Noi ne gândim la începutul Anului Nou civil ce am făcut în anul care a trecut, şi bine, şi rău, şi ce dorim să facem bine pentru anul care urmează. Este anul bilanţurilor, dar pentru noi, creştinii, nu contează atât bilanţul câştigurilor sau pierderilor financiare, ci bilanţul vieţii duhovniceşti." După Sfânta Liturghie, a fost citită o rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare pentru binecuvântarea cununii Anului Nou civil şi a fost oficiată slujba de Te Deum de Anul Nou. "Nu s-au citit molitfele cu blesteme ale Sfântului Vasile cel Mare deoarece nici un tipic ortodox nu prevede citirea molitfelor de alungare a demonilor imediat după oficierea Sfintei Liturghii. Este o practică greşită. Molitfele se citesc atunci când oamenii sunt în stare de post şi este vorba de vindecarea celor demonizaţi sau se pot citi la Maslu ca rugăciune pentru bolnavi", a arătat PF Părinte Patriarh Daniel.