„Prin credință în Hristos dobândim vindecare”

În Duminica a 7-a după Rusalii, 23 iulie, a Vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat că în esență Evanghelia rânduită, de la Matei 9, 27-35, ne arată că „prin credință în Hristos dobândim vindecare”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat principalele trei învăță­turi desprinse din Evanghelia duminicală: „În primul rând, pentru vindecare de orice boală este nevoie de credință puternică din partea celui bolnav sau din partea celor care îl îngrijesc. În al doilea rând, vedem că cei doi orbi vin­de­cați de Iisus devin dascăli ai recu­noștinței și vestitori ai lui Iisus în societate. În al treilea rând, predicarea Evangheliei Împărăției cerurilor trebuie însoțită de fapte ale iubirii milostive, mai ales față de cei bolnavi”.

Preafericirea Sa a evidențiat în continuare de ce Mântuitorul Iisus Hristos le-a poruncit celor doi orbi să nu spună nimănui nimic despre vindecarea primită de la El. „Din Evanghelie vedem că Mântuitorul ascultă rugăciunea celor ce vin la El și Îi cer ajutor. Acești orbi devin dascăli ai rugăciunii stăruitoare pentru toți care aud Evanghelia aceasta, pentru că ei au insistat urmând pe Iisus și zicând mereu «Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!» Însă, Mântuitorul, din multă smerenie, le-a cerut acestor doi orbi vindecați să nu spună nimănui nimic. Dar ei, îndată ce au ieșit din casa în care se afla Iisus, au început să binevestească minunea vindecării lor și să laude pe Iisus, Care i-a vindecat. Cu alte cuvinte, învățăm de la Iisus smerenia. Le-a poruncit să nu spună nimănui nimic pentru ca noi să învățăm smerenia de a nu aștepta laude după ce am săvârșit un bine, de a nu aștepta nici recompensă, ci să facem binele pentru iubirea smerită și milostivă față de semenii care se află în suferință. Acești doi orbi vindecați nu au ascultat de Iisus pentru că atât de mare era bucuria lor că s-au vindecat și au putut vedea, încât au mărturisit această schimbare a vieții lor de către Iisus, Care le-a dăruit vederea. L-au mărturisit și au devenit vestitori ai iubirii Lui milostive vindecătoare și de lumină dătătoare, încât au devenit misionari, vestitori ai Evangheliei lui Iisus, ai minunilor lui Iisus în tot ținutul acela. Prin aceasta, învățăm și de la acești doi orbi recunoștința. Să fim recunoscători și vestitori ai iubirii milostive a lui Iisus!”, a reliefat Patriarhul României.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat și de ce Mântuitorul Iisus Hristos nu a cerut mărturisirea credinței și în cazul mutului vindecat. „Apoi, după ce au plecat cei doi orbi vindecați, au adus la El pe un om mut, care era stăpânit de un demon. Acestuia nu-i mai cere Iisus credință, nu-l mai întreabă dacă el crede, fiindcă nu putea răspunde fiind mut. Dar, și pentru că era stăpânit de demon, nu mai gândea el însuși și nu-și mai dădea seama de ceea ce făcea, deoarece mintea lui și mișcările fizice ale trupului său erau sub stăpânirea diavolului, care îl chinuia. De aceea, Mântuitorul numai din iubire milostivă, nu pe baza mărturisirii credinței, l-a vindecat pe acest mut”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

De asemenea, Patriarhul României a mai arătat că din Evanghelia vindecării celor doi orbi și a unui mut din Capernaum învățăm că predicarea cuvântului Evangheliei trebuie însoțită de faptele iubirii milostive. „Poporul, când a văzut că cei doi orbi și mutul au fost vindecați, slăveau pe Dumnezeu și se minunau pentru că au văzut lucrarea minunată a Lui. Însă, fariseii erau foarte invidioși pentru că Iisus devenea din ce în ce mai popular și mai iubit de popor. Atunci, ei Îl vorbeau de rău pe Iisus, Îl calomniau și defăimau zicând că El scoate demonii din oameni cu domnul demonilor. Cu alte cuvinte, lucrarea Lui vindecătoare este una înșelătoare și nu este o lucrare sfântă, ci una făcută cu ajutorul duhurilor necurate. Dar Iisus nu a luat seamă la clevetirile lor izvorâte din invidie, ci El străbătea toate cetățile și satele și vindeca orice boală și orice neputință în popor, iar acestea erau fapte ale iubirii milostive care însoțeau propovăduirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos. Prin aceasta învățăm și noi că, pe lângă predicarea Evangheliei lui Hristos, Biserica trebuie să săvâr­șească fapte ale iubirii milostive, să aline suferința celor bolnavi, a celor săraci, a celor întristați, singuri, care sunt neajutorați.  Predicarea Evangheliei este înso­țită de fapte evanghelice, adică de fapte ale iubirii milostive. Prin aceasta, cei care însoțesc predicarea Evangheliei de fapte ale iubirii milostive devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos, deoarece El lucrează prin mâinile celor care au inima plină de iubirea milostivă a lui Hristos și mintea luminată de Evanghelia Îm­pă­răției cerurilor. Evanghelia de astăzi este o Evanghelie a cuvântului, dar și a faptei”, a subliniat Preafericirea Sa.