Prin dreapta credință primim lumina neapusă și viața veșnică

„Boala poate fi o tainică pedagogie divină, o chemare tăcută, dar presantă la înduhovnicire, smerenie, înțelepciune, ferirea omului de primejdii și mai mari”, a explicat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În Duminica a 2-a a Postului Mare, Preafericirea Sa a participat la Sfânta Liturghie, săvârșită în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, și a rostit un cuvânt de învățătură.

Evanghelia Duminicii a 2-a din Postul Sfintelor Paști relatează vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a unui om paralizat din Capernaum, pe care Sfântul Evanghelist Marcu (cap. 2, vers. 1-12) îl numește „slăbănog”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul de învățătură că unele boli ale omului sunt de la Dumnezeu, fie pentru a ne feri de păcate, fie pentru a nu ne baza doar pe forțele proprii, ci pe ajutorul lui Dumnezeu, pentru că sănătatea este darul lui Dumnezeu pentru om. „Adesea, boala poate fi o tainică pedagogie divină, o chemare tăcută, dar presantă la înduhovnicire, smerenie, înțelepciune, ferirea omului de primejdii și mai mari. Boala poate fi o chemare la căutarea mântuirii sufletului, dimpreună cu dorința de vindecare a trupului. Totuși există și cazuri în care boala este urmarea directă a păcatului, cum este cazul slăbănogului din această evanghelie. [...] Relația de părinte duhovnicesc și fiu duhovnicesc, pe care o vedem în Evanghelia Duminicii a 2-a din Postul Mare, ne îndeamnă la pocăință și la ridicarea din boala păcatului, la vindecarea sufletului nostru din paralizia sau slăbănogirea lui, cauzate de păcatele pe care le-am făcut, cunoscute sau necunoscute altora, dar știute de noi înșine și mai ales cunoscute de Dumnezeu, Cel sfânt și atotștiutor”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„Biserica se roagă pentru toți cei care au nevoie de ajutorul și mila lui Dumnezeu”

Vindecarea slăbănogului din Capernaum mai reliefează un alt adevăr, și anume importanța credinței puternice și a rugăciunilor semenilor, mai ales în vremea slăbirii propriei credințe. „Acești patru oameni care aduc pe omul bolnav la Iisus reprezintă Biserica slujitoare și milostivă, deoarece aceasta se roagă nu numai pentru cei prezenți la rugăciunile ei, ci și pentru toți cei bolnavi, săraci, captivi, singuri, călători. Ea se roagă pentru sănătatea și mântuirea oamenilor și pentru pacea a toată lumea. Biserica se roagă pentru toți cei care au nevoie de ajutorul și mila lui Dumnezeu. De aceea, fiecare creștin trebuie să se roage nu numai pentru sănătatea sa proprie, ci și a altora, mai ales pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei înșiși. De asemenea, înțelegem cât de folositor este să aducem la casa unde se află Hristos, adică la Biserica Sa, pe toți cei păcătoși și bolnavi, pe cei care au nevoie de iertarea păcatelor și vindecarea de boli”, a explicat Preafericirea Sa.

Duminica harului dumnezeiesc

În Duminica a 2-a din Postul Mare este pomenit și Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului (1296-1359). Această duminică este închinată Sfântului Grigorie Palama încă din anul 1368, când acest mare dascăl al isihasmului ortodox athonit a fost canonizat. Potrivit experienței sale duhovnicești, rămasă și în scrierile sale, Sfântul Grigorie Palama învață că, atunci când Dumnezeu voiește, sfinții pot pregusta și vedea duhovnicește lumina sau slava cerească veșnică încă din timpul vieții lor pământești; lumină pe care și Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan au văzut-o la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos pe muntele Taborului, mai înainte de Pătimirile și Răstignirea Sa. „Biserica a rânduit ca în această duminică, a doua din Postul Sfintelor Paști, cu o săptămână înainte de Duminica Sfintei Cruci, să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama, dascălul luminii necreate sau al slavei luminii neapuse din Împărăția lui Dumnezeu, pentru a ne arăta că dreapta credință, prăznuită cu solemnitate în Duminica Ortodoxiei, este credința prin care ni se deschid cerurile ca să primim lumina neapusă și viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. […] Această lumină este harul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se arată dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh; ea este însăși prezența harică a lui Dumnezeu în oamenii credincioși și sfinți, smeriți și mult rugători”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Prin bunăvoința lui Dumnezeu, de această lumină dumnezeiască necreată se pot învrednici oamenii nevoitori care practică rugăciunea și trăiesc în smerenie.

„Dumnezeu, prin harul Său, este prezent și lucrător în mod tainic în sufletele credincioșilor smeriți, postitori și mult rugători, chiar dacă nu toți văd slava cerească în timpul vieții lor pământești. Însă, la sfârșitul veacurilor, când va veni Mântuitorul Iisus Hristos întru slavă, El va arăta tuturor celor credincioși lumina și slava Ierusalimului ceresc care va lumina cerul nou și pământul nou, după cum ne spune Cartea Apocalipsa, la capitolul 21. Prin rugăciune, post și pocăință, spovedanie și iertarea păcatelor, oamenii se pot apropia de Dumnezeu, se împărtășesc cu Sfintele Taine și simt duhovnicește cum se luminează sufletul și viața lor. Omul care se roagă mult și cu smerenie dobândește prin harul Sfântului Duh față luminoasă și inimă curată, reînnoindu-și astfel haina de lumină primită la Botez. De aceea, timpul Sfântului și Marelui Post nu este o perioadă de autoînfometare sau de crispare voluntaristă, ci este vreme de curățire de păcate și patimi, vreme de luminare, creștere și îmbogățire duhovnicească. În această perioadă de timp adunăm mai multă lumină în suflet din rugăciune și post, din cuvintele Sfintelor Scripturi, din harul Sfintelor Taine, din vieților sfinților pe care le citim și din faptele bune pe care le săvârșim”, a evidențiat Patriarhul României.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite rugăciuni de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii noastre și a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a împlinit 28 de ani de la hirotonia întru arhiereu, duminică, 4 martie. La final, părintele protosinghel Lucian Bujor, inspector eparhial și slujitor la paraclisele Reședinței Patriarhale, a oferit Preafericirii Sale, din partea părinților slujitori și a obștii monahale, un buchet de flori.