„Prin pocăință înviază sufletul din moartea spirituală cauzată de păcat”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit duminică, 12 februarie, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul ­istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” din Reședința Patriarhală, un cuvânt de învățătu­ră în care a explicat înțelesurile duhovnicești ale pasajului evanghelic rânduit în Duminica a 34-a după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor (Luca 15, 11-32). Preafericirea Sa a subliniat că, în esență, Evanghelia ne arată că „prin pocăință înviază sufletul din moartea spirituală cauzată de păcat”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Evanghelia Întoarcerii Fiului risipitor ne arată Taina Spovedaniei ca taină a împăcării omului cu Dumnezeu: „Etapele prin care trece acest tânăr până când ajunge să se întoarcă acasă, adică această cugetare asupra stării sale spirituale, existențiale și materiale, și hotărârea de a se căi și a-și schimba viața arată treptele po­căinței celei adevărate și sincere. Treapta aceasta de revenire în sine sau în fire, pentru că păcatul și patimile egoiste sunt o ieșire din fire, este începutul pocăinței. Apoi urmează căința sau regretul pentru păcat și hotărârea de a începe o viață nouă, de a se întoarce la Dumnezeu și în comuniunea casei lui Dumnezeu, care este Biserica”.

În continuare, Preafericirea Sa a evidențiat că Sfinții Părinți au rânduit această duminică în perioada Triodului pentru a-i încuraja pe cei deznădăjduiți. „O mulțime de oameni care au petrecut viața în păcate multe, be­ții, desfrânări și petreceri ajung la o vârstă mai înaintată și spun că nu mai are rost să-și schimbe viața pentru că nu mai are nici un folos și cad în deznădejde. Sinaxarul precizează că deznădejdea este fiica sau odrasla mândriei. Când se ajunge la această insensibilitate duhovnicească privind păcatul și din mândrie se cade în deznădejde, este un pericol mare de a pierde sufletul, adică de a pierde mântuirea sau refacerea comuniunii omului cu Dumnezeu. De aceea, fiul risipitor, care s-a pocăit, s-a întors la Tatăl Cel ceresc și la casa părintească, la Biserică, este oferit aici ca model pentru încurajarea celor dez­nădăjduiți. Biserica a rânduit ca această duminică să fie a întoarcerii fiului risipitor la casa Tatălui ceresc, iar după pocăință se vede că urmează împărtășirea, fiindcă vi­țelul cel gras reprezintă jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce, care apoi devine jertfa euharistică din Sfântul Potir, cea nesângeroasă”, a precizat Patriarhul României.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că ridicarea omului începe din momentul conștientizării decăderii morale și materiale în care se află: „În această duminică este scos în evidență faptul că prin înstrăinarea omului de Dumnezeu printr-o libertate confuză în care se afirmă maturitatea și autonomia ca îndepărtare de Dumnezeu și de libertatea trăită în comuniune cu Dumnezeu și apucarea pe un drum al libertății pătimașe, egoiste, omul reduce viața sa la nivelul simțurilor și viața nu mai are o dimensiune spirituală, prioritară, ci una biologică a simțurilor. După ce face experiența acestei libertăți confuze petrecute în patimi egoiste, în izolare și îndepărtare de Dumnezeu, acest fiu risipitor, care din fiu liber devine păzitor de porci și sluga păcatului și a foametei, atunci el își dă seama de importanța iubirii părintești”.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat semnifi­cația duhovnicească a darurilor primite de fiul risipitor de la tatăl său. „Sinaxarul zilei de astăzi spune că averea cheltuită de fiul risipitor este iubirea părintească uitată de el și neglijată, dar prin pocăință el reface comuniunea de iubire cu Dumnezeu și prin aceasta recâștigă harul lui Dumnezeu, harul iertării, care este simbolizat prin haina cea dintâi, care este haina botezului sau, pentru cei care sunt botezați, este haina luminoasă pe care o dă botezul lacrimilor, și anume pocăin­ța sau Spovedania. Inelul de aur pus în mână înseamnă iubirea nediminuată, neîntreruptă și neschimbătoare a lui Dumnezeu, Care dăruiește harul Său numit harul înfierii sau reînfierii celui care a fost păcătos, dar s-a pocăit pentru păcatele lui și a cerut iertare. Inelul este simbolul harului înfierii sau reînfierii omului păcătos. Încălțămintea nouă în picioare reprezintă ajutorul dat de Dumnezeu pentru a birui ispitele păcatelor. Vițelul cel gras înseamnă Sfânta Euharistie. De aceea, Evanghelia de astăzi ne îndeamnă la mai multă pocăință, spovedanie, mărturisire a păcatelor și primirea iertării păcatelor și la mai deasă împărtășire în toată perioada Triodului și mai ales în timpul Postului Sfintelor Paști, pentru că această duminică este pregătitoare pentru a intra în Postul Sfintelor Paști. Aici vedem că este foarte încurajatoare această parabolă a Întoarcerii Fiului risipitor”.