„Prin sfințenia vieții sale, Maica Domnului a devenit ocrotitoarea anului bisericesc”

De sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, joi, 8 septembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a evidențiat faptul că troparul sărbătorii ne arată că din Maica Domnului S-a născut Mântuitorul lumii, Hristos, Soarele dreptății, Care a schimbat blestemul în binecuvântare și a stricat moartea prin Învierea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat mai întâi că acest praznic a fost fixat de Biserică la începutul anului bisericesc, în data de 8 septembrie, și pentru că cifra 8 reprezintă viața veșnică. „Maica Domnu­lui este cea din care Se naște pe pământ, prin lucrarea Duhului Sfânt, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu. Prin sfințenia vieții sale, ea a deve­nit ocrotitoarea anului bisericesc. Prima sărbătoare mare din luna septembrie este Nașterea Maicii Domnului, iar ultima sărbătoare mare din ultima lună a anului bisericesc este Adormirea sa. De asemenea, în ultima zi a lunii august este prăznuită Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă. Anul bisericesc se află sub ocrotirea Maicii Domnului pentru că ea este icoana vie a Bisericii, cântările liturgice numind-o «biserică însufle­țită și rai duhovnicesc». Maica Domnului este prăznuită de Biserică în toate slujbele ei, dar în mod special i s-au acordat în calendar 10 zile de pomenire, 6 înscrise cu culoare roșie și 4 cu culoare neagră. Ea este «mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii», însă nu e o cinstire venită de la oameni, ci voită de Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a vorbit și despre istoria acestui praznic: „Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este cunoscută din secolul al 6-lea, când a fost prăznuită pentru prima dată într-o biserică din Ierusalim, construită cu un secol înainte. Aceas­tă biserică a fost zidită în locul Scăldătorii Oilor din Ierusalim, ea aflându-se aproape de locul în care a fost și casa părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana. În secolul al 7-lea, sărbătoarea aceasta a fost prăznuită și la Constantinopol, prin mijlocirea Sfântului Andrei Criteanul, care era de origine ierusalimiteană. Ulterior, sărbătoarea s-a extins în întreaga lume ortodoxă”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre numeroasele înțe­le­suri duhovnicești ale praznicului zilei, arătând că Fecioara Maria a reprezentat, conform Tradiției bi­se­ri­cești, rodul rugăciunilor părin­ți­lor ei, care își doreau mult un copil și care au făgăduit lui Dumnezeu că îl vor închina Lui. „Cei doi părinți erau de neam mare, fiindcă Ioachim se trăgea din seminția lui Iuda, din neamul regesc al lui David, iar Ana, din seminția preoțească a lui Levi. Tatăl Sfintei Ana a fost un preot cu numele Matan, iar mama ei s-a numit Mariam. Astfel, părinții Maicii Domnului au pus fiicei lor numele de Miriam, adică Maria, fapt ce arată că ei aveau respect față de părinții lor, oferind totodată fiicei lor un nume consacrat. La vârsta de 3 ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Maria la Templul din Ierusalim, unde fetele învățau să se roage, să citească Scripturile, să înfrumuse­țeze templul și să îngrijească veș­minte sau obiecte sfinte. Aici, ea se pregătea să devină templu viu al zămislirii și nașterii Mântuitorului Hristos. După 12 ani de ședere la templu, Maria a fost pusă sub ocrotirea unui om drept, Iosif. În limba ebraică, numele Mariei înseamnă «împărăteasă aleasă, distinsă, nobilă»”, a explicat Patriarhul României.

Părintele Patriarh Daniel a evi­den­țiat și numeroasele pasaje vechi- testamentare care au profețit sau prezis nașterea și lucrarea Maicii Domnului în lume, una dintre cele mai cunoscute profeții aparținân­du-i Prorocului Isaia (Isaia 7, 14). „Multe alte simboluri și expresii din Vechiul Testament au prevestit Nașterea Maicii Domnului: porum­bița care, la sfârșitul potopului din vremea lui Noe, s-a întors cu ramu­ra de măslin, este văzută de Sfinții Părinți drept o prefigurare a Maicii Domnului, cea prin care Se va naște Cel ce aduce în lume harul. Ramura de măslin simbolizează, prin uleiul de măsline, harul lui Dumnezeu, fiind deci un simbol al lui Hristos, Unsul Său. Ea era prefigurată și prin scara lui Iacov, care unea pământul cu cerul, dar și prin Chivotul Legii, în care se aflau Tablele Legii, ce prefigurau Evanghelia lui Hristos, toiagul lui Aaron, ce prefigura Sfânta Cruce, și mana din pustie, ce prefigura Sfânta Euharistie. Acestea și multe alte simboluri vizuale sau verbale au preînchipuit-o pe Maica Domnului”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

În încheiere, Preafericirea Sa a afirmat că Maica Domnului reprezintă umanitatea purtătoare de Hristos prin Sfintele Taine și prin rugăciune neîncetată: „Maica Domnului este totdeauna prezentată împreună cu Hristos, cu o singură excepție: atunci când ea se roagă, nu Îl poartă pe brațe, ci are mâinile înălțate spre cer, iar pe pieptul ei se află chipul lui Hristos, Bărbat adult, Care dăruiește rugăciunilor Maicii Sale, drept răspuns, binecuvântarea Sa. De aceea, Fecioara Maria a fost numită rugătoare nebiruită, nerefuzată și permanentă, iar icoana ce o înfățișează cu mâinile înălțate în rugăciune se numește Oranta, Maica Domnului Rugătoarea. În acest an dedicat rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului intensificăm cererile noastre și cerem Maicii Domnului să dăruiască ajutorul și binecuvântarea ei familiilor, celor cu mulți copii și celor care își doresc copii, pe care îi pot dobândi și prin înfiere”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat pe toți cei care au primit numele Maria sau derivate, dorindu-le sănătate, mântuire, pace și bucurie.