Prin ţinutul Dobrogei, în glas de colindă

Asociaţia Tineretului Ortodox Român (ATOR) - filiala Iaşi a organizat în perioada 26-28 noiembrie un pelerinaj la mănăstirile din Dobrogea. Vineri-dimineaţă 14 tineri pelerini, după ce am participat la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", vechea Catedrala mitropolitană din Iaşi şi am primit binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, am plecat spre ţinutul Dobrogei.

Primul obiectiv al acestui pelerinaj a fost vizitarea Catedralei episcopale din Galaţi, unde ne-am închinat la moaştele Sfântului Apostol Andrei, apoi, în duh de rugăciune, ne-am îndreptat spre Bazilica de la Niculiţel, unde, în anul 1971, s-a descoperit o criptă ce adăpostea moaştele a patru sfinţi mucenici: Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Pentru a ajunge la Niculiţel am traversat apele line ale Dunării cu bacul. Experienţă nouă aproape pentru toţi. Ajunşi la bazilică, ghidul de acolo ne-a vorbit despre sfinţii mucenici de la Niculiţel, suficient de convingător încât să ne determine să pornim spre Mănăstirea Cocoş, unde se află sfintele lor moaşte. La Cocoş, o linişte desprinsă parcă din chilia unui avvă al Patericului şi într-o astfel de atmosferă de pace i-am cinstit pe cei patru sfinţi ai sec. IV. De aici am plecat spre Mănăstirea Saon, unde, după ce ne-am închinat, am rămas pentru câteva momente visând la eroul lui Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, deoarece în apropierea mănăstirii era o moară de vânt. Înfriguraţi, dar visători şi veseli, am pornit spre Mănăstirea Celic Dere, unde o icoană a Mântuitorului se curăţă singură în chip minunat. De acum, din ce în ce mai obosiţi fiind, ne-am îndreptat spre Mănăstirea "Sfântul Ioan Casian", unde am poposit peste noapte. Dimineaţa am participat cu toţii la Sfânta Liturghie, după care am mers spre peştera unde s-a nevoit Sfântul Ioan Casian. Locul unde se află mănăstirea este unul de basm, o gură de rai, ce oferă pelerinilor un duh de linişte şi rugăciune. Am plecat de la mănăstirea Sfântului Casian cu dorinţa de a ne mai întoarce şi a petrece mai mult timp în acel ţinut al sfinţeniei, în acel loc în care Dumnezeu vorbeşte faţă către faţă cu omul. Cântând colinde, ne-am îndreptat spre Catedrala din Constanţa, unde ne-am închinat la moaştele mai multor sfinţi ai Bisericii noastre. Dinafara Catedralei glasul mării parcă ne chema să vorbim cu ea, să ne spună povestea ei. După o scurtă întâlnire cu marea, am pornit spre Mănăstirea "Sfânta Maria", rugându-ne fiecare să primim binecuvântare de la părintele Arsenie Papacioc şi, cu milostivirea lui Dumnezeu, părintele ne-a primit şi ne-a binecuvântat. Cu pace în suflet am pornit spre Mănăstirea Dervent unde trebuia să ne cazăm şi unde am participat la slujba Privegherii, iar a doua zi la Sfânta Liturghie în timpul căreia unii dintre noi s-au învrednicit a se împărtăşi cu Sfintele Taine. Am plecat apoi spre peştera Sfântului Apostol Andrei pentru a-l lăuda printr-un imn acatist pe cel ce a încreştinat ţara noastră. Fiind într-un ţinut plin de istorie, cum este Dobrogea, nu puteam să nu vizităm şi un obiectiv istoric, de aceea am mers la Adamclisi, unde sunt ruinele monumentului "Tropaeum Traiani" pe care turcii îl credeau a fi o biserică. Cu acest ultim obiectiv s-a încheiat pelerinajul din Dobrogea, un pelerinaj din care am învăţat cât de minunat este Cel ce pe toate le-a făcut din iubire. (Andrei Topliceanu)