Prinos de recunoştinţă la ceas de aleasă prăznuire

Săptămâna aceasta, Biserica din Oltenia va face aleasă prăznuire Sfântului Irodion de la Lainici, duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. Canonizat de curând, Luceafărul Olteniei poartă permanent rugăciunile noastre către Împăratul ceresc. Se cuvine aşadar să închinăm câteva smerite rânduri celui ce ne este cu adevărat părinte, frate şi prieten întru Hristos Domnul.

Născut în Bucureşti în anul 1821, Sfântul Irodion (din botez, Ioan) de mic primeşte o educaţie în acord cu învăţătura Bisericii. A trăit deplin curentul isihast de la Cernica, prin lucrarea stareţului Gheorghe, acesta fiind ucenic direct al Sfântului Paisie Velicicovski de la Neamţ. Această lucrare minunată este continuată la Sfânta Mănăstire Cernica de Sfântul Calinic, pe care evlaviosul tânăr Ioan îl cunoaşte venind la dânsul să se spovedească. Urmare a minunatelor trăiri şi experienţe ziditoare de suflet, el hotărăşte ca la 20 de ani să ia calea mănăstirii. Ceea ce îl face să se distingă de la început este râvna în toate ascultările, existând mărturii că tânărul monah cerea şi altele, împărţindu-şi ziua între ascultări, rugăciune şi metanii. Aşadar, în anul 1846 (după 5 ani de la intrarea în mănăstire), este tuns în monahism de către Sfântul Calinic, cu numele de Irodion.

Pe urmele Sfântului Calinic de la Cernica

Îmbrăcat cu rasa monahală, viitorul sfânt se nevoieşte şi mai mult în post şi în rugăciune, fiind mai smerit şi crescând tot mai mult duhovniceşte. La insistenţa domnitorului Barbu Ştirbei, în anul 1850, Sfântul Calinic de la Cernica acceptă să fie ales episcop al Râmnicului. Odată cu plecarea sa din lavra nevoitorilor isihaşti, ia cu sine câţiva părinţi spre a-l ajuta în organizarea episcopiei, distrusă de un incendiu. Spre împlinirea acestei lucrări, Sfântul Calinic locuieşte o perioadă la Craiova, având cu sine şi pe Sfântul Irodion, acum devenit duhovnic al său. Anii 1851-1852 îl găsesc pe Sfântul Irodion în Lavra de la Lainici cu ascultarea de a pune la punct viaţa duhovnicească a fraţilor de aici. Din 1854 este numit egumen al schitului, veghind astfel la bunul mers al treburilor administrative, la împlinirea ascultărilor duhovniceşti, crezând totodată că monahul, cu cât are răspunderi mai mari înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu atât mai mult trebuie să se nevoiască. Cu toate acestea, ispitele nu lipsesc, iar amărăciunea provocată de anumite răutăţi făcute de fraţi îl determină să îşi dea demisia. Desigur, acestea se datorau şi din dorinţa impunerii voinţei ctitorilor mireni ai Schitului Lainici.

În ascultarea de stareţ al Mănăstirii Lainici

Între 1854 şi 1900, Sfântul Irodion cere eliberarea din funcţie, nu mai puţin decât de cinci ori, la scaunul episcopal. Cerea acestea întrucât dorinţa de mărire a unor monahi stârnea dezbinări în obşte. Cu toate acestea, în cei 41 de ani de stăreţie, sfântul a fost silit să demisioneze de cinci ori, deşi după un timp scurt episcopul îl repunea în funcţie. Sfântul strânsese în jurul lui o obşte generoasă, mai mare decât cele de la Cozia sau Tismana. Sfântul Episcop Calinic de la Cernica venea foarte des la Lainici. Îl numea pe Sfântul Irodion „Luceafărul de la Lainici“ şi, deşi îi fusese ucenic, începe să ceară sfaturi şi să se spovedească la acesta. Mai mult, Sfântul Irodion ajunsese să fie căutat de mulţi credincioşi, făcând minuni încă din timpul vieţii: alunga duhurile rele, de multe ori le spunea oamenilor păcatele lor şi ale înaintaşilor lor. Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul. După trecerea sa la Domnul, la mormântul său se petreceau multe minuni.

Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu post şi rugăciune, după 109 ani de la trecerea sa la Domnul, sub purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu. În ziua de 1 mai 2011 a avut loc la Mănăstirea Lainici slujba de canonizare a Sfântului Irodion, în prezenţa membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.