Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Privire creştină asupra crizei ecologice

Privire creştină asupra crizei ecologice

Un articol de: Adrian Boldișor - 29 Noiembrie 2010

În ultimii ani se discută din ce în ce mai mult despre mediul înconjurător, iar o parte din mass-media promovează campanii de informare asupra dezastrelor ce se petrec din cauza unei greşite gestionări a resurselor naturale. Combaterea crizei ecologice trebuie să pornească însă de la restabilirea omului în calitatea de coroană a creaţiei, de la om spre natură, iar nu invers. "Criza ecologică este considerată ca ţinând de planul fenomenelor naturale sau

istorice, iar combaterea ei se încearcă prin mijloacele ştiinţei şi tehnologiei. Criza ecologică este întâi de toate criză spirituală şi morală. Nu se datorează lucrurilor sau conjuncturilor istorice, nici ştiinţei sau tehnologiei. Se datorează omului" (Georgios Mantzaridis).

Biserica a promovat mereu o învăţătură care pune accent pe legătura omului cu mediul înconjurător. Criza actuală porneşte de la deplasarea centrului de greutate, de la Dumnezeu la creaţie. Taina creştinismului este taina materiei transfigurate în Hristos, iar fundamentul celor ce există este dragostea lui Dumnezeu. Omul este centrul calitativ, iar nu cantitativ al Cosmosului. În ultimul timp însă, "centrul de greutate a trecut de la Dumnezeu la om", (pr. prof. Dumitru Popescu).

Omul deţine calitatea de chip al lui Dumnezeu. Creaţia apare ca element indispensabil în viaţa omului, acesta neputând trăi decât în Universul pe care tinde să-l spiritualizeze. Sfinţii Părinţi spun că omul este un "microcosmos" sau, cum afirmă Sfântul Maxim, cosmosul este un "macroantropos". El aseamănă omul cu un laborator în care se ţine legătura extremităţilor acestei lumi, rolul omului fiind de a sfinţi, transfigura şi înduhovnici lumea.

Ştiinţa şi tehnica pot fi folosite în scop greşit de omul desprins de Dumnezeu. "Credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de El oferă generaţiei noastre forţe mult mai puternice în strădaniile depuse pentru păstrarea mediului înconjurător decât orice cugetări

etice venite dintr-un mediu fără Dumnezeu" (pr. prof. Vasile Răducă). Biserica a încercat mereu să găsească mijloacele duhovniceşti care să conducă la combaterea crizei ecologice. "Răspunsul final al Bisericii este dat la nivelul ontologic şi se bazează pe principiul persoanei, care, de altfel, determină întreaga ei viaţă." (Georgios Mantzaridis).