Privire ortodoxă asupra numinosului lui Rudolf Otto

În cartea Das Heilige (Sacrul, 1917), Rudolf Otto descrie sacrul fără a-l defini. El se ocupă doar de ideea de iraţional în analiza divinului şi mai puţin de noţiunile de "Dumnezeu" şi "religie". Teologul german introduce un concept nou care a devenit celebru, numinosul: "dacă de la lumen s-a putut forma luminos, atunci de la numen se poate forma numinos".

Fenomenologul vede elementele numinosului în sentimentul stării de creatură. Numinosul este iraţional, neputând fi explicat cu ajutorul conceptelor, ci doar de reacţiile sentimentale trezite în suflet. Otto vorbeşte despre sacru ca despre o categorie a priori şi se opreşte asupra lui mysterium tremendum, fascinantului, colosalului, analogiilor, studiind numinosul în Vechiul şi Noul Testament, dar şi la Luther.

IPS Antonie Plămădeală afirma că noutatea tezei lui Otto "a constat atât în problema pe care o cerceta - ideea de sacru -, cât şi din metoda folosită în cercetare, problemă şi metodă menite să inaugureze în protestantism (şi în măsura în care erau noi şi în celelalte confesiuni creştine), un drum nou în cunoaşterea lui Dumnezeu".

În acest sens, trebuie cercetat dacă se poate acorda o valoare experienţei şi, pornind de aici, să se găsească esenţa sacrului. "Confruntând punctul de vedere ortodox cu cel al lui Rudolf Otto (…) teza lui se acoperă de fapte, ceea ce e un prim punct câştigat pentru dânsa. Mergând mai departe însă, va trebui să procedăm la nişte confruntări esenţiale şi să diferenţiem adevărata experienţă religioasă, amalgamată cu elemente psihologice, din care orice rezultat va suferi de ambiguitate, de duplicitate şi va fi mai degrabă generator de confuzii decât de clarităţi mântuitoare. Pentru că perspectiva noastră trebuie să rămână mereu subsumată ideii mântuirii, şi nu în domeniul gratuitului. Aceasta e de altfel şi ceea ce dă valoare experienţei religioase. Ea e angajată într-o lucrare mântuitoare şi angajează o orientare spre mântuire". Interpretarea lui Otto nu reuşeşte să-l scoată pe om din domeniul profanului. În ortodoxie însă, experienţa religioasă presupune harul lui Dumnezeu. Sacrul este legat de sfinţenia lui Dumnezeu, iar orice descoperire a realităţii echivalează cu o participare. (Adrian Boldişor)