Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Problematica socială a căsătoriei în Vechiul Testament

Problematica socială a căsătoriei în Vechiul Testament

Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 05 Feb 2011

În Vechiul Testament, tema căsătoriei, ca taină instituită de Dumnezeu în Rai prin proorocia lui Adam, se regăseşte şi se formulează comunitar, în familie. Omul are nevoie de familie şi de societate pentru a-şi împlini adevărata chemare, aceea de a fi după chipul Creatorului său. Prima formă de manifestare socială şi teritorială a omului vechi testamentar este tribul (sebet/matteh), urmând clanul (mispaha), familia (bet-ab) şi persoana propriu-zisă: "Atunci, sculându-se Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a poruncit lui Israel să se apropie pe seminţii; şi a fost arătată seminţia lui Iuda. După aceea a poruncit să se apropie seminţia lui Iuda pe familii şi a fost arătată familia lui Zerah. Şi a poruncit să se apropie familia lui Zerah pe case şi a fost dată în vileag casa lui Zabdi. Şi a poruncit să se apropie casa lui Zabdi om cu om şi a fost arătat Achan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda" (Iosua 7, 16-18). După cum se poate observa, identitatea unei familii în societatea iudaică se centrează pe capul acesteia. Bărbatul este "părintele/tatăl casei", lucru subliniat cu precădere de Sfântul Apostol Pavel prin sintagma "cap femeii". Prin urmare, în societatea iudaică a Vechiului Testament, structura extinsă a unei familii arăta în felul următor: "capul casei", soţia (sau soţiile), fiii împreună cu soţiile lor, nepoţii cu soţiile lor, precum şi fiii sau fiicele necăsătorite din generaţiile următoare, dimpreună cu toţi apropiaţii, chiar dacă nu erau rude de sânge.

Sintagma de "cap al femeii" se regăseşte în termenii de baâal - "stăpân" şi adon - "domnul" soţiei. Până la căsătorie, femeia era supusă tatălui ei, iar după căsătorie, bărbatului ei, pentru amândoi fiind un bun de mare preţ. Cu timpul, raportul dintre soţi s-a şubrezit prin introducerea în lege a cărţii de despărţire la care putea apela doar bărbatul. Cu toate acestea, Vechiul Testament a rămas marcat de figurile proeminente ale unor femei de marcă, cum au fost Debora, Atalia, Hulda, Estera sau Rut.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Vechiul Testament