De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Problematica socială a căsătoriei în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, tema căsătoriei, ca taină instituită de Dumnezeu în Rai prin proorocia lui Adam, se regăseşte şi se formulează comunitar, în familie. Omul are nevoie de familie şi de societate pentru a-şi împlini adevărata chemare, aceea de a fi după chipul Creatorului său. Prima formă de manifestare socială şi teritorială a omului vechi testamentar este tribul (sebet/matteh), urmând clanul (mispaha), familia (bet-ab) şi persoana propriu-zisă: "Atunci, sculându-se Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a poruncit lui Israel să se apropie pe seminţii; şi a fost arătată seminţia lui Iuda. După aceea a poruncit să se apropie seminţia lui Iuda pe familii şi a fost arătată familia lui Zerah. Şi a poruncit să se apropie familia lui Zerah pe case şi a fost dată în vileag casa lui Zabdi. Şi a poruncit să se apropie casa lui Zabdi om cu om şi a fost arătat Achan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda" (Iosua 7, 16-18). După cum se poate observa, identitatea unei familii în societatea iudaică se centrează pe capul acesteia. Bărbatul este "părintele/tatăl casei", lucru subliniat cu precădere de Sfântul Apostol Pavel prin sintagma "cap femeii". Prin urmare, în societatea iudaică a Vechiului Testament, structura extinsă a unei familii arăta în felul următor: "capul casei", soţia (sau soţiile), fiii împreună cu soţiile lor, nepoţii cu soţiile lor, precum şi fiii sau fiicele necăsătorite din generaţiile următoare, dimpreună cu toţi apropiaţii, chiar dacă nu erau rude de sânge.
Sintagma de "cap al femeii" se regăseşte în termenii de baâal - "stăpân" şi adon - "domnul" soţiei. Până la căsătorie, femeia era supusă tatălui ei, iar după căsătorie, bărbatului ei, pentru amândoi fiind un bun de mare preţ. Cu timpul, raportul dintre soţi s-a şubrezit prin introducerea în lege a cărţii de despărţire la care putea apela doar bărbatul. Cu toate acestea, Vechiul Testament a rămas marcat de figurile proeminente ale unor femei de marcă, cum au fost Debora, Atalia, Hulda, Estera sau Rut.