Procesiune cu icoane la Roma, pentru a treia oară

Duminica Ortodoxiei a fost sărbătorită festiv şi anul acesta la Roma. Peste 1.500 de credincioşi, preoţi şi diaconi din Episcopia Ortodoxă a Italiei şi-au înconjurat ierarhul şi au purtat fiecare în mâini icoanele lor dragi. Procesiunea s-a desfăşurat în jurul Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului", din curtea episcopiei.

Vremea frumoasă din prima săptămână din post, când în toate bisericile răsuna Canonul Sfântului Andrei Criteanul, le-a dat curaj tuturor credincioşilor din Roma să se pregătească cu o râvnă deosebită pentru ziua de duminică.

Fiecare parohie a pregătit cea mai frumoasă icoană a hramului, vrednică să fie purtată în cea mai importantă procesiune a anului. După Vecernia de sâmbătă seară de la episcopie, urmată de cateheza Preasfinţitului Siluan, Episcopul românilor din Italia, a doua zi a urmat Sfânta Liturghie.

După Liturghie, enoriaşii Paraclisului "Adormirea Maicii Domnului" de la episcopie aşteptau să înceapă procesiunea. Afară ploua din ce în ce mai tare, iar vântul nu se oprea nici pentru o clipă. Privirea lor arăta parcă hotărârea lor de a nu renunţa la procesiune. Pe neprins de veste, fără să ne dăm seama, maşinile au început să umple parcarea, care a devenit neîncăpătoare, drumul de la poarta de jos şi până pe Dealul Episcopiei s-a împânzit de icoane. Sute de oameni curajoşi urcau dealul.

Când curtea bisericii a devenit arhiplină, Preasfinţitul Siluan a luat cuvântul şi a îndemnat pe toţi să aibă curajul şi să purceadă împreună cu toate icoanele la procesiune, să nu ne fie frică nici de ploaie, nici de vânt, ci, cu gândul la mucenicii care chinuri au suferit pentru Mântuitorul Hristos, să purcedem cu curaj înainte. Procesiunea a început de la biserică. Primii au ieşit ipodiaconii cu o cruce mare, apoi diaconii cu cădelniţe şi făclii, preoţii cu sfintele moaşte, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan cu Sfânta Evanghelie, urmând apoi toţi credincioşii de la paraclisul Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului".

Au participat preoţi şi credincioşi din 18 parohii româneşti din Italia

La convoi s-au alăturat, în ordine, 10 parohii din Roma, urmate de cele opt parohii din împrejurimea Romei şi toţi credincioşii. Au fost 20 de preoţi şi trei diaconi care, împreună cu mai bine de 1.000 de enoriaşi şi-au urmat episcopul în procesiune. Glasul puternic şi ferm al Preasfinţitului Siluan răsuna printre pini, dând tonul la troparele cântate cu mult drag de toţi credincioşii.

Aşa cum aievea tămâia pluteşte în aer şi umple de mireasmă bine plăcută o biserică întreagă, aşa şi cântarea din această duminică binecuvântată plutea lin şi duios prin curtea episcopiei. Plutea şi nu se mai termina, troparele se îmbinau unele cu altele, întrecându-se parcă în frumuseţe.

Când am ajuns în faţa sediului episcopiei, am format cu toţii un semicerc mare, iar Preasfinţia Sa, înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi, a dat binecuvântarea pentru rânduiala slujbei din Duminica Ortodoxiei. Când s-a ajuns la rostirea Crezului, au trecut fiori prin fiecare din cele 1.000 de suflete care intonau în ploaie, cu voce tare, răspicat, plini de curaj, mărturisirea de credinţă.

După otpust, PS Siluan a rostit un cuvânt în care a subliniat importanţa cinstirii icoanelor, importanţa dreptei credinţe şi dreptei slăviri a lui Dumnezeu.

Unitate, trăire şi simţire ortodoxă

La sfârşit, toţi credincioşii au format un rând pentru a se putea închina la sfintele moaşte, la sfintele icoane cu hramurile tuturor parohiilor participante la procesiune şi pentru a lua binecuvântare de la episcopul lor. Manifestările care au avut loc în Duminica Ortodoxiei au arătat un mare semn de unitate, de trăire şi simţire ortodoxă în cetatea eternă, cetate în care s-au proslăvit sute de mii de mucenici şi sfinţi. Această duminică ne-a arătat ce înseamnă puterea credinţei. Copilaşi de 5-6 ani purtau icoane mai mari decât dânşii şi erau fericiţi. Simţeau că e cel mai important lucru pe care îl pot face pentru Dumnezeu.

Puterea credinţei e ca un simplu credincios, într-un scaun cu rotile, să vină la procesiune şi să stea în ploaie alături de ceilalţi, ca să aibă inima împlinită, să simtă că şi el a fost ca şi toţi ceilalţi la procesiune, că şi el a stat alături de episcopul său, că şi el a fost acolo, la marele praznic.

Puterea credinţei se arată atunci când chipuri de icoane se împletesc cu chipurile oamenilor fericiţi. Erau fericiţi chiar dacă erau uzi, chiar dacă unora le tremurau mâinile de frig. Erau totuşi fericiţi că Dumnezeu a fost, este şi va fi cu noi, până la sfârşitul veacurilor.