Procesiuni la izvoare tămăduitoare din țara noastră

Credincioșii participă mâine, 17 aprilie, în multe locuri, la procesiuni către izvoare și ape recunoscute ca fiind binefăcătoare, unde se săvârșește slujba de sfințire a apei după rânduiala din Vinerea Luminată. Un astfel de izvor vindecător se află în Arhiepiscopia Bucureștilor, la Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova, unde credincioșii iau în această zi apă sfințită și cinstesc Icoana Maicii Domnului „Siriaca”.

Binecunoscutul izvor de la mănăstirea prahoveană Ghighiu de lângă Ploieşti a fost descoperit în mod minunat. Istoria acestuia consemnează că în 1817, un anume călugăr Agapie de la Mănăstirea Cernica a poposit aici, căutând un loc potrivit pentru a construi o mănăstire. Adormind într-o livadă, a auzit în somn susurul unei ape care atunci a început să izvorască din pământ. Semnul acesta l-a încredinţat că locul este binecuvântat şi potrivit pentru o zidire sfântă. Izvorul care a apărut atunci se regăseşte astăzi în curtea Mănăstirii Ghighiu, unde este ridicat un Agheasmatar împodobit cu icoane.

Unul dintre cele mai vechi izvoare tămăduitoare de la noi este considerat a fi la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa. Acesta este legat de prezența și lucrarea de vestire a Evangheliei de către Sfântul Apostol Andrei în Dobrogea. Potrivit tradiției, însetând în timpul unei călătorii misionare, Apostolul românilor a lovit cu toiagul într-o piatră din care a început îndată să curgă o apă binecuvântată. Tradiția spune că aici a fost făcut un baptisteriu, unde au fost botezaţi strămoşii noştri daco-romani. Un alt izvor minunat se află și la Peșterea Sfântului Apostol Andrei, de unde credincioșii iau apă pe care o consideră vindecătoare.

Cu o tradiţie mai nouă, dar foarte cunoscută în Muntenia, izvorul tămăduitor de la Biserica „Buna Vestire” din orașul Brăila atrage în fiecare an mii de credincioşi. Aceștia consideră apele acestuia drept o mare binecuvântare de la Dumnezeu, mai ales că apa izvorăşte în fiecare an prima dată la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Apa minunată a fost descoperită în anul 1863, când s-a construit biserica din Brăila. Izvorul se află la subsolul bisericii și este loc de pelerinaj în fiecare an.

Unele ape tămăduitoare și izvoare minunate sunt legate în tradiția noastră și de voievozii Ţărilor Române, ele apărând cu numele în multe episoade, scăpându-i pe aceștia și întreg poporul de boli, molime, secetă, urgie şi năvălirile duşmanilor. În legendele populare româneşti, precum cele culese de Dimitrie Bolintineanu, se păstrează memoria unor diferite ape care s-au revărsat năprasnic peste invadatori sau care au potolit setea oastei româneşti în vreme de război.

Un izvor cu apă făcătoare de minuni se află și la Mănăstirea Glavacioc din judeţul Argeş. Apa izvorăşte de sub Altarul bisericii şi iese la suprafaţă la poalele colinei pe care este aşezată mănăstirea. Apa izvorului formează un mic lac. Prima minune consemnată s-a întâmplat cu Vlad Vodă Călugărul (1482-1496), care gustând din apa izvorului s-a vindecat de o boală de stomac. Credincioşii care vizitează mănăstirea coboară adesea şi la „sfânta fântână cu apă pururea curgătoare şi de minuni făcătoare”, după cum se citește în pisania mănăstirii. Tot în judeţul Argeş este şi Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul”, din satul Vâlcelele-Crâmpotani, comuna Merişani, unde se află şapte izvoare tămăduitoare. Potrivit tradiției, domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) a poposit aici cu oastea sa şi au luat apă în timpul luptei de la Rovine pentru că celelalte ape erau otrăvite în faţa oastei turcești.

La Mănăstirea Brâncoveni, judeţul Olt, se află un izvor minunat unde a fost vindecat domnitorul Matei Basarab (1632-1654). Într-o zi, pe când culegea flori, domnitorul s-a murdărit de pământ. A căutat o apă şi, spălându-se, a văzut că s-a vindecat de bubele ce le avea pe mâini. ­­

S-a spălat apoi pe tot corpul şi a scăpat de o boală de piele cumplită. În urma vindecării, Matei ­Basarab a refăcut Mănăstirea Brâncoveni.

Izvoare tămăduitoare se află şi la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, încă de la anul 1500, precum şi la Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ, despre care se spune că alungă seceta. Izvorul minunat de la Horăicioara a fost descoperit de Maica Domnului. Evenimentul a avut loc în vremea stăreţiei arhimandritului Ermoghen Buhuș (1837-1877). Atunci mănăstirea nu avea sursă de apă, așa că toți călugării s-au închis în chiliile lor și s-au hotărât ca 40 de zile să nu mănânce și să nu guste apă, rugându-se neîncetat pentru ca Dumnezeu să le plinească această lipsă. După 40 de zile, primul monah care a ieșit din chilie ar fi văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul chiar în locul unde este astăzi izvorul. Acest izvor, singura sursă de apă din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care vin cu credinţă la Horăicioara.

Izvoare tămăduitoare în țara noastră se mai găsesc la Schitul Jgheaburi, județul Vâlcea; la mănăstirile Agapia și Sihăstria din județul Neamț; la Mănăstirea Râmeț, județul Alba; la Mănăstirea Călugăra și la Mănăstirea Vasiova, județul Caraș-Severin;  la Mănăstirea Izvorul lui Miron din județul Timiș; în apropiere de bisericile rupestre de la Șinca Veche, județul Brașov. În țara noastră sunt considerate a fi peste 30 de izvoare și ape vindecătoare.