Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Prodromiţa“, o icoană iubită de poporul român

„Prodromiţa“, o icoană iubită de poporul român

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 13 Iulie 2013
Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului şi-a serbat ieri, 12 iulie, unul din cele trei hramuri, Sfânta Icoană „Prodromiţa“ de la Muntele Athos. Cu acest prilej, slujba Sfintei Liturghii  a fost săvârşită de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
 
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a descris contextul istoric în care icoana făcătoare de minuni „Prodromiţa“ de la Muntele Athos a fost pictată în 1863, la solicitările monahilor români de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte. „În «Grădina Maicii Domnului», căci aşa mai este supranumit Muntele Athos, fiecare mănăstire se bucura de prezenţa uneia sau mai multor icoane făcătoare de minuni. Schitul românesc Prodromu, fiind unul nou, nu avea o astfel de bucurie. De aceea, stareţul Nifon a căutat mai întâi printre vieţuitorii muntelui un pictor iscusit care să facă o icoană frumoasă, însă nu a găsit. Venind în Moldova şi stabilindu-se la Schitul Bucium, a găsit în oraş un pictor iscusit, dar foarte bătrân, care se numea Iordache Nicolau. Astfel, stareţul Nifon împreună cu Nectarie ieroschimonahul l-au rugat pe acest pictor să le facă o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul purtat de Maica Sa pe mâna stângă, lângă inima ei. Bătrânul pictor s-a învoit cu greu, dar cu post şi cu rugăciune a început pictarea icoanei, lăsând la urmă cele două chipuri. Când a venit momentul pictării lor, a lucrat o zi întreagă cu multă emoţie şi a constatat că la sfârşitul zilei nu i-a ieşit un lucru de apreciat. Faţa Maicii Domnului era nedefinită şi neclară; de aceea, toată noaptea a privegheat, s-a rugat şi a doua zi s-a apucat din nou de lucru, dar fără nici un folos. Seara a pus o pânză peste icoană şi s-a rugat toată noaptea, tulburat fiind de acest lucru pe care nu putea să-l înţeleagă. Dimineaţă a intrat în atelier, s-a închinat şi când a ridicat pânza a rămas uimit de ceea ce se petrecuse. Faţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului Hristos erau terminate şi exprimau o frumuseţe şi o pace cerească“, a spus Preasfinţia Sa. 
 
În continuare, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a explicat de ce Sfânta Icoană „Prodromiţa“ nu se cinsteşte pe 28 iunie, când s-a petrecut minunea, ci s-a mutat pe 12 iulie, în ajunul sărbătorii Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil. „Un mare protopsalt din Muntele Athos, Nectarie, a alcătuit slujba Privegherii acestei icoane făcătoare de minuni, a pus-o pe note, iar această slujbă a fost tradusă din limba greacă în limba română şi publicată pentru prima oară într-un Minei în 1889. La Muntele Athos s-a rânduit ca această slujbă să se facă în ziua de 12 iulie, deşi minunea la Iaşi s-a petrecut pe 28 iunie, în ajunul sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Fiindcă deja sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel avea priveghere, pentru a nu fi două zile cu priveghere, ceea ce ar fi reprezentat o osteneală deosebită pentru călugării de la Athos, unde privegherile durează toată noaptea, s-a rânduit ca această slujbă în cinstea Sfintei Fecioare Maria să se facă pe 12 iulie, adică în ajunul sărbătorii Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, deoarece el i-a prevestit Maicii Domnului că Îl va naşte pe Mântuitorul Hristos“, a arătat PS Episcop-vicar Varlaam Ploieşteanul.

„Partea cea bună este ascultarea şi împlinirea cuvântului Evangheliei în viaţa noastră“

Referindu-se la Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca X, 38-42; XI, 27-28, care s-a citit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a arătat importanţa ascultării şi împlinirii cuvântului lui Dumnezeu comunicat oamenilor de Mântuitorul Iisus Hristos. „Domnul Hristos nu o critică pe Marta, care în loc să asculte dumnezeieştile Sale cuvinte, se îngrijeşte de pregătirea mesei, ci atrage atenţia că un singur lucru trebuie, iar acesta este ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi împlinirea lui. De aceea, o fericeşte pe Maria pentru că şi-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea. Partea cea bună este ascultarea şi împlinirea cuvântului Evangheliei în viaţa noastră. În măsura în care noi am ascultat şi am împlinit aceste cuvinte dumnezeieşti în viaţa aceasta, în aceeaşi măsură vom primi în viaţa viitoare binecuvântarea şi răsplata lui Dumnezeu, care nu se vor lua de la noi“, a spus PS Varlaam. 
 
La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, eclesiarhul paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, ne-a împărtăşit din gândurile sale la zi de hram şi a evidenţiat evlavia poporului român faţă de Maica Domnului. „Atât pentru paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, cât şi pentru noi toţi, această zi de 12 iulie reprezintă o zi deosebit de importantă, deoarece sărbătorim unul din cele trei hramuri: Icoana «Prodromiţa» de la Muntele Athos, având în acest sfânt lăcaş o copie fidelă ca pictură şi ca ferecătură de argint. Ne bucurăm pentru prezenţa în număr mare a credincioşilor atât la Priveghere, cât şi la Sfânta Liturghie. Lucrul care ne-a impresionat este evlavia de care dă dovadă acest popor de fiecare dată, evlavia poporului român faţă de Maica Domnului. Acesta este un semn că Maica Domnului ascultă rugăciunile şi este aproape de suferinţele poporului care se roagă permanent“, a spus arhim. Ciprian Grădinaru.