„Promitem că vom fi mai buni, mai credincioşi“

La orele de religie de la Şcoala Nr. 4 din Sibiu au fost prezentate elevilor exemple şi istorioare din vieţile sfinţilor, adaptate pentru copii. La sfârşitul acestor ore s-a solicitat elevilor să scrie ce anume i-a impresionat din viaţa sfântului care a fost subiectul lecţiei sau ce cred ei despre sfinţi, în general. Din lucrările elevilor a reieşit că modelul sfinţilor este unul demn de urmat pentru ei.

În cele ce urmează sunt prezentate răspunsuri ale elevilor de clasa a III-a de la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 4, Sibiu, obţinute în urma experimentului psihopedagogic, a cărui ipoteză de cercetare se referă la utilizarea exemplelor şi istorioarelor din vieţile unor sfinţi (adaptate pentru copii) în cadrul orelor de religie. Mai jos prezentăm răspunsurile oferite de copii la solicitarea: "În ultima vreme ţi s-au relatat istorioare şi exemple din vieţile unor sfinţi. Ce ai învăţat în urma lecţiilor despre sfinţi?".

Noi trebuie să le urmăm exemplul

Sfinţii sunt cei mai buni prieteni ai lui Dumnezeu. Ei nu renunţau niciodată, chiar dacă era foarte greu. Iubeau pe toţi oamenii şi îi ajutau. Se rugau mereu. Erau înţelepţi şi miloşi. Ei au fost recompensaţi de Dumnezeu cu harul de a face minuni. Cu acest har ei ajutau lumea la greu şi îndrumau pe calea credinţei. Ei se roagă pentru noi şi ne ocrotesc.

Sfinţii sunt oameni smeriţi, iubitori, înţelepţi şi cu frică de Dumnezeu. Ei au făcut mii de fapte bune ca să devină aşa. Se rugau şi pentru cei care le făceau rău. Au trecut prin chinuri şi suferinţe ca să ajungă sfinţi. Unii au murit pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi au devenit mucenici. Sfinţii au fost şi sunt importanţi pentru lucrurile făcute. Ei făceau un lucru până la capăt. Noi trebuie să le luăm exemplul, ca Bunul Dumnezeu să-şi coboare harul peste noi. Noi, copiii, promitem că vom fi mai buni, mai iertători şi mai credincioşi.

"Poruncile lui Dumnezeu sunt ca minunile"

Copiii au răspuns la solicitarea de a formula învăţătura morală ce se desprinde din psalmii lui David: "Fericiţi cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu"; "Am iubit poruncile tale mai mult decât aurul"; "Bucura-mă-voi de poruncile tale ca cel ce a aflat comoară mare":

Poruncile Domnului sunt mai preţioase decât aurul, adică aurul nu este nimic pe lângă poruncile lui Dumnezeu. Atunci când împlineşti poruncile lui Dumnezeu te bucuri mai mult decât atunci când ai averi.

Nu trebuie să ai bani pentru a fi fericit, ci să-l iubeşti pe Dumnezeu, deoarece El ne iubeşte şi ne ajută să fim fericiţi şi fără bani.

Dacă respecţi poruncile lui Dumnezeu în inima ta eşti mai bun şi nu-ţi mai trebuie nici aur deoarece ai credinţă.

Poruncile lui Dumnezeu sunt ca minunile. Credinţa în sufletul tău se face o comoară preţioasă.

Eşti mai senin când împlineşti poruncile Domnului.

Poruncile lui Dumnezeu sunt mai importante decât aurul. Dacă eşti bun la suflet, nu-ţi trebuie aur.

Poruncile Domnului trebuie preţuite mai mult decât orice. Să iubeşti pe Dumnezeu mai mult ca orice de pe pământ.

David vrea să spună că dacă împlinim poruncile, Dumnezeu ne luminează mintea şi ne ajută în viaţă.

Credinţa e o comoară mai mare decât toate comorile.

Cei ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu vor ajunge în Rai. Raiul este ceva cu mult mai frumos decât aurul.

Dacă împlineşti poruncile Domnului, El te va răsplăti cu mult mai mult decât tot aurul din lume.

O lume care urmează poruncile lui Dumnezeu ar fi o lume fără păcate.

Oricât de bogat ai fi, dacă nu eşti credincios nu contează absolut deloc această bogăţie.

Oamenii care nu fac rău sunt fericiţi şi când le e rău!

Eu i-aş aduce Sfântului Ioan multe flori

Sfântul Ioan s-a născut într-o familie de creştini, undeva pe malul mării, astăzi Turcia. Deşi turcii se închinau la idoli, această familie credea în Dumnezeu.

El a moştenit meseria tatălui său, adică era negustor. Din această cauză călătorea mult. Într-una dintre călătoriile sale a stat mult timp de vorbă cu alt negustor, care pe tot parcursul drumului l-a ademenit să se lase de credinţa sa. Sfântul Ioan era înţelept şi şi-a apărat credinţa. Acel negustor s-a dus la sultan şi a zis că Sfântul Ioan vrea să treacă la credinţa turcilor. Sultanul s-a bucurat mult şi l-a chemat să vorbească în faţa creştinilor ca un exemplu. Sfântul Ioan a dezvăluit minciuna negustorului. Împăratul s-a mâniat mult şi a dat ordin să-l pedepsească. Cel mai groaznic chin a fost: l-a legat de picioare şi de un cal sălbatic şi a fost târât prin toată cetatea. Unul dintre soldaţi a văzut că nu se lasă de credinţa în Dumnezeu, aşa că i-a tăiat capul. El a devenit un nou mucenic al Domnului. Sfântul Ioan a murit pe 2 iunie şi moaştele lui sunt la Suceava.

Pe mine m-a impresionat la Sfântul Ioan că nu şi-a pierdut credinţa. Sfântul Ioan putea să aleagă libertatea, dar nu a ales, ci a continuat să creadă în Iisus. Eu i-aş aduce Sfântului Ioan multe flori şi o iconiţă pe care să o ating de sfintele moaşte. I-aş aduce şi multe rugăciuni. L-aş ruga să mă ajute şi să mă păzească să nu-mi pierd niciodată credinţa în Dumnezeu.

Sfântă Parascheva, ajută-mă să fiu un copil bun!

Sfânta Parascheva avea sufletul curat şi milostiv. Ea dăruia hainele sale scumpe

copiilor săraci. Eu aş vrea să iau exemplu de la Sfânta Parascheva, deoarece mi-au plăcut faptele sale şi aş vrea să fiu ca ea, să mă comport fizic şi sufleteşte vorbind ca sfânta mea preferată. Sfântă Cuvioasă Parascheva, tu ne-ai arătat dragostea şi credinţa în Dumnezeu! Tu eşti ocrotitoarea tinerilor, mă rog ţie, ajută-mă pe mine să pot să fiu un copil bun şi cu milă faţă de cei săraci.

Sfântul Ioan Valahul

Sfântul Ioan Valahul s-a născut într-o familie de oameni creştini în Ţara Românească. Pe atunci erau multe lupte între români şi turci. Mulţi români erau luaţi robi. Ioan avea doar 15 ani când a fost dus în cetatea Constantinopol, unde era sultanul. El a fost ademenit să renunţe la credinţa creştină. Apoi a fost supus la multe chinuri şi aruncat în închisoare pentru a uita de Iisus Hristos şi a crede în credinţa turcilor. Turcii văzând că în nici un chip nu voia să renunţe la credinţă voiau să-l omoare. Trupul lui a fost aruncat într-o apă mare şi nu s-a mai găsit. Aşa, Sfântul Ioan a devenit un mucenic al lui Hristos.

Pe mine m-a impresionat cel mai mult la Sfântul Ioan că nu şi-a pierdut credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. El a suferit toate chinurile pentru Hristos şi a avut aşa de multă credinţă, că şi-a dat şi viaţa pentru El.