Purtarea crucii înseamnă apropiere de Dumnezeu

În Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti sau a Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie ce s-a oficiat în Paraclisul patriarhal "Sfântul Grigorie Luminătorul" al Reşedinţei patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Evanghelia rânduită de Biserică are numeroase înţelesuri duhovniceşti şi o lucrare de ajutorare a noastră în urcuşul spre sărbătoarea Sfintelor Paşti. Preafericirea Sa a evidenţiat că pentru a putea deveni ucenicul Mântuitorului Iisus Hristos este nevoie de parcurgerea anumitor trepte duhovniceşti.

"În primul rând, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că modul în care noi vieţuim creştineşte trebuie să se facă în mod liber. "Oricine voieşte să vină după Mine" înseamnă că Mântuitorul Iisus Hristos nu forţează pe nimeni. Respectă libertatea fiecărui om de a-L urma pe Hristos sau de a nu-L urma. De a-I urma Lui în ceea ce priveşte viaţa sau de a-I rămâne indiferent. De a da sau nu a da un sens vieţii sale", a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, lepădarea de sine reprezintă o altă treaptă duhovnicească necesară urmării Mântuitorului Iisus Hristos. "Lepădarea de sine este o lucrare duhovnicească care presupune o luptă cu sine însuşi, cu propriul său egoism şi orgoliu. Lepădarea de sine nu este desfiinţare de sine, ci este o schimbare a modului de a fi şi de a trăi. Este trecerea de la egoism la comuniune. De la o existenţă centrată pe eul propriu la o existenţă ca legătură duhovnicească sau comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii, întru iubire smerită. Lepădarea de sine înseamnă deschiderea omului spre comuniunea cu Dumnezeu. În general, omul preocupat excesiv de sine devine egoist şi pătimaş, posesiv, îşi pune nădejdea în propriile sale forţe şi urmează doar binele său egoist. Lepădarea de sine înseamnă deschiderea spre iubirea lui Dumnezeu şi intrarea în comuniune cu El. Când omul se iubeşte pe sine, iubeşte de fapt o existenţă trecătoare şi limitată. Când iubeşte pe Dumnezeu, atunci orizontul vieţii sale se deschide complet, pentru că iubeşte pe Dumnezeu Cel Netrecător şi Nelimitat. Lepădarea de sine înseamnă ieşirea din mormântul propriului orgoliu şi propriului egoism. De asemenea, lepădarea de sine presupune o existenţă jertfelnică, smerită, în care omul se dăruieşte lui Dumnezeu prin rugăciune şi semenilor săi prin fapte bune, săvârşite pentru ei sau în favoarea lor", a explicat Preafericirea Sa.

Crucea are în sine fie o suferinţă trupească, fie una sufletească

Crucea are multe înţelesuri duhovniceşti. Ea are în sine fie o suferinţă trupească, fie una sufletească, iar purtarea crucii înseamnă recunoaşterea fragilităţii noastre umane şi recunoaşterea limitelor. "Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că asumarea Crucii înseamnă recunoaşterea întru smerenie a fragilităţii şi a limitării noastre şi, în acelaşi timp, El ne arată că purtarea Crucii, ca etapă în urmarea lui Hristos, înseamnă să aducem suferinţa, neputinţa, neîmplinirea, limitarea sau fragilitatea vieţii noastre în faţa Lui, ca să nu purtăm Crucea singuri, ci să purtăm Crucea ajutaţi fiind de El. Această prezentare a crucii noastre, a vieţii noastre, în faţa lui Hristos înseamnă cererea ajutorului lui Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos asumă suferinţa Crucii noastre şi o umple cu prezenţa iubirii Sale milostive, pentru că El mai întâi a purtat Crucea suferinţei şi a făcut din ea scară către bucuria Învierii", a reliefat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Crucea suferinţei în comuniune de credinţă, de rugăciune cu Hristos, se transformă în speranţa vindecării sau, dacă vindecarea de boală nu mai este posibilă, suferinţa se transformă în speranţa mântuirii, a unirii omului cu Dumnezeu pentru veşnicie în iubirea lui milostivă. "Purtarea crucii este o lucrare duhovnicească prin care suferinţa, necazul şi limitarea nu ne duc la disperare, ci la o mai mare apropiere de Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că necazul, suferinţa au ca scop apropierea omului de Dumnezeu. Conştiinţa că este limitat, trecător, că nu-şi poate pune nădejdea în propriile sale forţe, ci are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu Cel mult Milostiv şi Atotputernic", a subliniat Patriarhul României.

Legătura dintre taina Crucii şi a Învierii lui Hristos

În continuare, Preafericirea Sa a arătat legătura dintre taina Crucii lui Hristos şi taina Învierii Lui. "Cuvântarea Mântuitorului despre Cruce nu se termină într-o notă de disperare, ci se termină într-o perspectivă de speranţă, de pregustare a luminii şi slavei Învierii lui Hristos. Această Evanghelie ne arată că Duminica Sfintei Cruci din mijlocul Postului Mare ne îndreaptă deja spre Înviere. Sfinţii Părinţi ne amintesc că după cum în mijlocul Raiului era pomul vieţii, pe care, însă, din nepostire şi neascultare şi nepocăinţă l-au pierdut strămoşii noştri, Adam şi Eva, tot aşa acum în mijlocul Postului se află Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce şi Sfânta Euharistie, pentru că ne împărtăşim mai des în această perioadă. Sfântul Isaac Sirul spune că Sfânta Euharistie este, de fapt, pomul vieţii, iar Sfânta Euharistie este Însuşi Domnul Hristos", a arătat Preafericirea Sa.

Evanghelia din această Duminică a treia din Post nu se referă la răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, ci la înţelesul duhovnicesc al Crucii, la răstignirea egoismului, a patimilor din viaţa noastră, ca pregătire pentru învierea din moartea păcatului, pentru întâlnirea cu Hristos, Izvorul vieţii.