În Duminica a 30‑a după Rusalii, 24 noiembrie, credincioșii care au poposit preț de câteva ceasuri în Catedrala Patriarhală în duh de rugăciune l‑au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Varlaam
Puterea iubirii lui Hristos - izvor de comuniune între oameni
▲ Cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paşti 2008, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat o scrisoare pascală Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, precum şi celorlalţi Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori şi Bisericilor Ortodoxe Orientale ▲ Redăm în continuare conţinutul acestei scrisori ▲
Sanctitatea Voastră, „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“ (Ioan 5, 24) Salutăm frăţeşte pe Sanctitatea Voastră şi întreg poporul lui Dumnezeu, din Sfânta Voastră Biserică, întâmpinându-Vă cu adresarea pascală „Hristos a înviat!“, căci, prin Învierea Sa, moartea a fost biruită, iar omenirea şi întreaga creaţie au reprimit darul vieţuirii veşnice cu Dumnezeu. Învierea Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Care a pătimit pe Cruce, luând asupra Sa păcatele noastre, constituie adevărul fundamental al întregii noastre credinţe creştine, şi anume că, „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură celor adormiţi“, după încredinţarea dată nouă de Sf. Ap. Pavel (1 Corinteni 15, 20). Legătura aceasta nedespărţită dintre puterea Crucii şi a Învierii, ca putere de jertfelnică iubire, se vede în iertarea pe care Mântuitorul Hristos a dăruit-o celor care L-au răstignit. După Înviere, puterea iubirii Sale nemărginite devine pentru umanitate izvor de comuniune între oameni. Setea de comuniune rămâne actuală în toate timpurile, pentru toţi oamenii, mai ales în aceste vremuri în care omenirea are nevoie de adevăr şi dreptate, de iubire şi speranţă. Într-o astfel de lume, Biserica dreptmăritoare Îl face cunoscut oamenilor pe Hristos, Cel Răstignit şi Înviat, prezent şi lucrător în cei ce cred în El, pentru că în ei, El lucrează în numele Tatălui Său: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“ (Ioan 5, 17). Prin aceasta ni se descoperă valoarea noastră ca persoane create după chipul lui Dumnezeu şi chemate la asemănarea cu El, „fiind fii ai învierii“, aşa cum ne numeşte Însuşi Mântuitorul Hristos (Luca 20, 36). În această lumină sfântă adusă de Învierea Fiului lui Dumnezeu şi întru nădejdea cea neînserată a darului nepreţuit al vieţii veşnice, îmbrăţişăm frăţeşte pe Sanctitatea Voastră, dorindu-Vă ani îndelungaţi, cu pace şi spor duhovnicesc, spre păstorirea poporului lui Dumnezeu încredinţat Vouă pe calea către mântuire. Cu frăţească îmbrăţişare şi deosebită preţuire în Hristos Iisus, Domnul nostru Cel Înviat, † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române