Racle sfinţite pentru Mănăstirea Suzana

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit ieri, 1 aprilie 2019, două racle ce conţin fragmente din moaştele Sfinţilor Mucenici Haralambie, Teodor Tiron şi Mina, ce vor fi aşezate spre închinare credincioşilor la Mănăstirea Suzana din judeţul Prahova. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Patriarhul României în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.

La slujba de sfinţire a raclelor, din Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” al Reşedinţei Patriarhale, au participat Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhimandritul Nectarie Şofelea, exarh administrativ, membrii Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi o delegaţie de călugărițe de la Mănăstirea Suzana, condusă de monahia Teofana Popescu, stareţa aşezământului monahal. În cuvântul de învăţătură, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că raclele în care au fost aşezate fragmente din moaştele Sfinţilor Haralambie, Teodor Tiron şi Mina arată o cinstire faţă de sfinţi, dar şi respect faţă de închinători. Preafericirea Sa a explicat că sfinţii mucenici, cei mai numeroşi în calendarul ortodox, reprezintă modele de jertfelnicie pentru creştini, ei fiind singurii care se bucură de privilegiul ca moaştele lor să fie depuse în piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar şi în Sfintele Antimise. „În piciorul Sfintei Mese şi în Sfintele Antimise nu se pun moaşte de sfinţi cuvioşi, de sfinţi împăraţi sau chiar de sfinţi apostoli care nu au fost mucenici, ci numai moaşte de mucenici sau martiri. De ce? Pentru că martirii sau mucenicii sunt cei mai apropiaţi de iubirea jertfelnică a lui Hristos. Biserica Ortodoxă a citit cu atenţie o carte, care nu se citeşte în cultul Bisericii, dar este citită totuşi pentru zidire duhovnicească, în folosul clerului şi al credincioşilor, şi anume cartea Apocalipsei. În ea se spune că în faţa tronului Mielului, adică a lui Hristos, se află cei care şi-au spălat hainele lor în sângele Mielului, adică cei care s-au jertfit. Şi ei vor fi ocrotiţi în cortul lui Dumnezeu, adică în Biserica lui Dumnezeu (Apocalipsa 7, 9-17).

Această practică a Bisericii nu este inventată, ea este o aplicare a viziunii Apocalipsei privind Liturghia Cerească şi prezenţa lui Hristos în Biserica Sa. Deci, cei care au fost martiri, care s-au botezat cu botezul sângelui, aceia sunt cei mai aproape de jertfa sângeroasă a lui Hristos de pe cruce şi de jertfa nesângeroasă a lui Hristos din Sfânta Euha­ristie”, a explicat PF Părinte
Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că atunci când creştinii sărută moaştele sfinţilor, ei nu cinstesc moaştele separate de persoana lor. „Când cineva cinsteşte moaştele sfinţilor, se întâlneşte cu sfinţii. Este un fel de legătură specială, de prietenie, de evlavie, între credinciosul închinător şi sfântul ale cărui moaşte se află în raclă. Totdeauna, raclele trebuie însoţite de icoana sfântului”, a spus Patriarhul României. Cele două racle, una cu un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina, iar cealaltă cu fragmente din moaştele Sfinţilor Mucenici Haralambie şi Teodor Tiron, au fost realizate la Atelierele Patriarhiei Române. „Această realizare, a dobândirii celor două racle, nu este meritul nostru, este meritul sfinţilor, care au rânduit să-şi trimită oamenii, donatorii, care au voit să facă această danie sfinţilor, arătându-şi astfel evlavia şi mulţumirea pentru că aceşti sfinţi i-au ajutat. În trecut, aceste sfinte moaşte erau ca lumina sub obroc, erau ţinute la început în Sfântul Altar, apoi au fost mutate într-o raclă mică. Dar acum s-au făcut aceste racle pentru a aduce adevărata cinstire sfinţilor. Aceste sfinte moaşte apar în inventarul Mănăstirii Suzana ca moştenire veche. Mănăstirea datează din 1740, iar desele jafuri sunt confirmate de documentele de la Arhivele Naţionale. Cu siguranţă că, prin prezenţa acestor sfinte moaşte, mănăstirea nu a fost niciodată distrusă”, ne-a declarat monahia Teofana Popescu, stareţa Mănăstirii Suzana.