Recunoştinţa, cea dintâi calitate a omului raţional

Credincioşi din diferite colţuri ale ţării au participat ieri, 19 iulie, la Sfânta Liturghie, săvârşită de un sobor de preoţi la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice a Duminicii a 7-a după Rusalii, în care se aminteşte de vindecarea a doi orbi şi a unui mut în Capernaum, şi anume iubirea milostivă, vindecătoare şi mântuitoare a Mântuitorului Iisus Hristos, rugăciunea stăruitoare şi credinţa puternică a celor doi orbi, smerenia Domnului Iisus Hristos şi propovăduirea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu, însoţită de faptele iubirii milostive, adică vindecarea neputinţelor trupeşti şi sufleteşti din popor. „Evanghelia este plină de înţelesuri duhovniceşti şi ne arată cât de importantă este credinţa pentru viaţă, nu numai atunci când suntem bolnavi, ci şi când suntem sănătoşi, pentru că prin credinţă recunoaştem că însăşi existenţa noastră este un dar de la Dumnezeu. Nu era obligatoriu ca să existe lumea aceasta şi nu era obligatoriu ca noi să existăm. [...] De aceea, poetul a spus, «din mila Sfântului, facem umbră pământului». Din milostivirea lui Dumnezeu trăim în lume şi prin credinţă noi recunoaştem aceasta şi mărturisim că Dumnezeu a creat cerul şi pământul şi toate cele ce se află întru ea, că El ne menţine în existenţă, că viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu. De asemenea, sănătatea este dar de la Dumnezeu. Nu ne-o putem da noi, după cum nu ne-am dat noi înşine existenţa, dar recunoaştem că sănătatea este dar de la Dumnezeu mai ales atunci când nu o mai avem. Nu ştim cât de importantă este lumina ochilor, sau auzul, sau capacitatea de a vorbi decât atunci când vedem că am pierdut aceste daruri, fie că le-am pierdut noi, fie că vedem pe semenii noştri care nu pot vedea cu ochii trupeşti, nu pot vorbi sau auzi. [...] De aceea, noi prin iubire, care se arată în rugăciune în primul rând, ne arătăm recunoştinţa”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

Recunoştinţă au arătat şi cei doi orbi vindecaţi, care, deşi Domnul Hristos le-a poruncit să nu spună nimănui, au mărturisit la tot poporul fapta milostivă a Sa. „Recunoştinţa este cea dintâi calitate a omului raţional. Omul care mulţumeşte este o fiinţă euharistică pentru că Euharistia cu care ne împărtăşim noi este taina recunoştinţei sau a mulţumirii lui Dumnezeu şi aceasta este cea mai înaltă activitate a Bisericii, exprimarea recunoştinţei”, a mai evidenţiat Preafericirea Sa.

Biserica, a mai reliefat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, a învăţat de la Domnul Hristos că manifestarea iubirii prin cuvânt, adică propovăduirea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu, şi prin rugăciune trebuie însoţită de iubirea prin faptă. „Biserica a învăţat din Evanghelie că, pe lângă predică, rugăciuni, slujbe trebuie organizate şi programe de ajutorare a bolnavilor şi săracilor, cum este, de pildă, şi acest aşezământ care are o bază de tratament ocrotită de Sfântul Mucenic Pantelimon, vindecător de boli. Prin aceasta se completează predica din Biserică şi se scoate în evidenţă puterea rugăciunii prin fapta cea bună. Săvârşim fapte bune ca fapte ale credinţei şi ale iubirii milostive”.

Omul invidiat este iubit de Dumnezeu

Evanghelia Duminicii a 7-a după Rusalii, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, exemplifică şi invidia fariseilor care nu au putut suporta vindecarea omului mut, stăpânit de un demon. „Invidia este singura patimă care se hrăneşte din virtuţile altora. Cu cât îi merge mai bine vecinului, cu atât invidiosul se consumă şi se chinuieşte pe sine mai mult, iar dacă vecinului îi merge rău, invidiosul se bucură. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că un invidios, chiar dacă ar posti zile întregi şi ar dormi pe rogojină, pe pământ simplu şi s-ar ruga oricât ar dori, nu primeşte mântuirea fiindcă este invidios şi această patimă a răutăţii este o patimă grea care duce la pierzare. [...] De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că e mai bine să fii invidiat tu decât să invidiezi pe altul, fiindcă omul invidiat este iubit de Dumnezeu şi-i dăruieşte un har special ca să nu cadă în deznădejde. Mai bine să fim invidiaţi pentru virtuţi decât să invidiem pe alţii”, a conchis Preafericirea Sa.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit preoţilor şi maicilor pentru împreu­na-rugăciune şi, în semn de preţuire şi recunoştinţă, a dăruit credincioşilor prezenţi la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol câte o iconiţă.