Recunoştinţa, firescul demnităţii umane

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a binecuvântat ieri, la biserica Parohiei "Sfântul Mucenic Pantelimon" din Protoieria II Capitală, lucrările de restaurare a cupolei şi turlei altarului ce au fost distruse de incendiul ce a avut loc luni, 9 ianuarie. După slujba de binecuvântare şi sfinţire, Preafericirea Sa a săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură.

Timp de trei zile, preoţii slujitori, echipe de muncitori, enoriaşi şi alte persoane jertfitoare au muncit intens pentru refacerea lăcaşului de cult. Cu sprijinul Primăriei Sectorului 2 Capitală, sfântul lăcaş a fost gătit pentru slujba de binecuvântare şi pentru reluarea slujbelor liturgice şi activităţilor catehetice ale parohiei.

Ieri, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a citit rugăciunea de binecuvântare şi a sfinţit pictura, icoanele şi Sfânta Cruce de la Sfânta Masă din altar, iar după slujba sfinţirii, Preafericirea Sa a reliefat că în viaţă încercările vin fie pentru a ne atenţiona că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, fie vin la oamenii drepţi, pentru a-i întări şi mai mult în răbdare, sau alteori vin ca să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu şi să arătăm mai multă întrajutorare frăţească. "Suferinţa îl scoate pe om din neutralitate, îl poate apropia de Dumnezeu mai mult sau îl poate îndepărta de Dumnezeu. Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă", a subliniat Patriarhul României.

După slujba de sfinţire, a fost săvârşită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit pericopa evanghelică a celor zece leproşi, dintre care doar unul s-a întors să-I mulţumească Mântuitorului pentru vindecare. Patriarhul României a arătat că omul, fiind chip al lui Dumnezeu, trebuie să aducă laudă şi recunoştinţă Binefăcătorului Său, nu pentru că Acesta are nevoie de ea, ci pentru ca noi să putem creşte în relaţia de comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. "Fiinţa care este recunoscătoare pentru binele primit este o fiinţă euharistică sau mulţumitoare. Cine nu mulţumeşte a căzut în mulţumirea de sine, într-o autosuficienţă egoistă şi posesivă. El rupe comunicarea şi comuniunea cu Binefăcătorul, şi astfel se dezumanizează. Recunoştinţa este firescul demnităţii umane, iar nerecunoştinţa este decăderea spirituală a fiinţei umane", a precizat Preafericirea Sa.

Bucuria smeritei recunoştinţe

Până astăzi, proporţia între cei care mulţumesc şi cei care nu mulţumesc a rămas aceeaşi, iar deosebirea dintre cel recunoscător şi cel nerecunoscător, potrivit Sfintei Evanghelii, este smerita recunoştinţă. Cel recunoscător, a evidenţiat Patriarhul României, cere preotului să fie pomenit la Sfânta slujbă a Euharistiei.

"În fiecare duminică şi sărbătoare când aducem rugăciune de recunoştinţă lui Dumnezeu, noi ne îmbogăţim sufleteşte. Noi ne ridicăm spiritual, nu Dumnezeu. El este plinătate desăvârşită, nu Îi lipseşte nimic. Noi avem nevoie să creştem prin rugăciunea de recunoştinţă, de laudă, preamărirea lui Dumnezu, prin această rugăciune ne familiarizăm cu Dumnezeu, devenim prietenii Lui şi iubirea Lui devine răsplată în inimile noastre, astfel încât noi prin recunoştinţă ne înduhovnicim şi ne îndumnezeim prin har, iar din robi ai lui Dumnezeu devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Atât de mare este virtutea recunoştinţei, că nimeni nu poate fără pocăinţă pentru păcate şi recunoştinţă pentru binefacerile primite de la Dumnezeu să se sfinţească, să se mântuiască, să se lumineze şi să primească deplina bucurie a prezenţei harului Preasfintei Treimi în inima omului rugător şi recunoscător", a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Parohiei "Sfântul Mucenic Pantelimon" o cruce de binecuvântare, Sfânta Evanghelie şi alte noi apariţii editoriale. La această sărbătoare a parohiei au participat: Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2 Capitală, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personal din cadrul Primăriei Sectorului 2 Capitală şi numeroşi credincioşi. Lângă acest lăcaş de cult, cu sprijinul Patriarhiei Române şi al Primăriei Sectorului 2 se va ridica un nou aşezământ de îngrijiri paliative, închinat Sfântului Ierarh Nectarie.

Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române

De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a vorbit despre datoria morală de a pomeni un fiu al Bisericii, pe Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române şi un om cu o cultură vastă în diferite domenii. "A fost un om al trecutului, prin elogierea unor personalităţi istorice, dar şi al prezentului. El a avut intuiţii deosebite nu numai în ceea ce priveşte filosofia, dar şi în ceea ce priveşte structura şi finalitatea universului. Are expresii poetice care denotă o vastă cultură filosofică, o bună cunoaştere a întregii realităţi a universului, pe cât era posibil în vremea sa." Mihai Eminescu nu a fost numai poet, ci şi publicist. "A adus elogii Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales în articolele pe care le scria cu prilejul sărbătorilor mari, precum cel din Săptămâna Patimilor, scris pe la 1881, în care spunea că Mântuitorul Iisus Hristos reprezintă cea mai înaltă formă de existenţă umană. El nu a murit pe cruce ca un stoic care dispreţuieşte pe ceilalţi, şi nici dintr-o autosuficienţă, ca şi Socrate, ci dintr-o compătimire şi compasiune faţă de oameni, rugându-Se chiar şi pentru cei care L-au umilit. Iubirea aceasta smerită şi jertfelnică este nota existenţei umane cea mai înaltă", a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.