Religiozitatea, sursă a recuperării posttraumatice

Lucrarea "Religiozitatea şi atacul vascular cerebral", de Raimar Kremer, vizează atât prezentul fiecăruia dintre noi (iminenţa suferinţei fizice şi procesul recuperării posttraumatice), cât şi eternitatea noastră, felul în care ne gătim locul veşniciei (un proces spiritual), prin asumarea, încercarea, depăşirea traumelor fizice.

Lucrarea lui Raimar Kremer, cu titlul "Religiozitatea şi atacul vascular cerebral", apărută în limba germană, în prima ei editare, în 2001, iar a doua editare din 2010, la renumita Editură "Peter Lang" din Frankfurt a fost prezentată ca lucrare de doctorat, în anul universitar 1998/1999, în cadrul Facultăţii de Filosofie, Istorie şi Ştiinţe Sociale a Universităţii "Friedrich Alexander" din Erlangen - Nürnberg. Lucrarea oferă prisma rezultatelor cuprinzătoare ale unui câmp de cercetare neprelucrat suficient încă, respectiv religiozitatea şi resursele recuperării posttraumatice.

Pe baza categoriilor teoretice ale cunoaşterii şi ştiinţei (religiozitate, transcendenţă, individualitatea ca autoreferire), autorul dezvoltă propria teorie a recuperării religioase (pp. 21-29), care integrează în egală măsură cunoştinţe de teologie, psihologie şi medicină.

Abordând şi analizând recuperarea prin factori religioşi, dar şi profani, autorul integrează credinţa în Dumnezeu, apartenenţa la o comunitate religioasă, rolul evlaviei şi participarea la cult, în rândul variabilelor operaţionale influenţabile, asociind recuperarea posttraumatică şi mântuirea, ca spaţiu comun al libertăţii şi al dramei (pp. 76-77).

Raporturile dintre religiozitate şi recuperare medicală

Particularizarea acestui demers e ilustrată prin cercetarea diferitelor raporturi existente între religiozitate sau abordarea recuperării din punct de vedere religios şi urmările fizico-psihice ale atacului vascular cerebral (AVC). Rezultatele amănunţite ale cercetării confirmă ceea ce disciplinele particulare arătaseră deja (de exemplu, că femeile se recuperează diferit de bărbaţi, datorită evlaviei lor mai accentuate). Abordarea interdisciplinară a temei, nu doar că e făcută cu multă competenţă şi abilitate de către autor, dar duce şi la un rezultat surprinzător de nou, cum ar fi localizarea atacului vascular cerebral în domeniul recuperării spirituale!

Demersul de cercetare care stă la baza prezentei lucrări a fost iniţiat în primăvara anului 1997, originea sa aflându-se într-un proces clinic de evaluare cu pacienţi care suferiseră un accident vascular cerebral. Realizarea acestui demers s-a desfăşurat, pe baza aplicării mecanismului de coping, care întotdeauna a fost asumat şi fenomenului religiozităţii, ca o formă de înţelegere şi de acţiune a personalităţii umane, chiar dacă cercetarea nu a dovedit niciodată această afirmaţie. În acest sens, se arată că e suficientă influenţa stării de religiozitate ca resursă de recuperare, ca odată cu declanşarea ei evoluţia bolii să poată fi influenţată în mod pozitiv sau benefic.

Un real interes îl suscită, în prezenta lucrare, abordarea aspectului obiectiv al religiozităţii, funcţia religiozităţii, ca şi precizarea raportului dintre psihologie şi teologie, împreună cu tot ceea ce înseamnă concluzionarea stării de complementaritate dintre acestea.

Teologie şi interdisciplinaritate

Lucrarea lui Raimar Kremer comportă pentru noi o primă concluzie: un astfel de demers vine din spectrul teologiei ecumenice, îmbogăţind astfel sfera teologiei universale, inclusiv ortodoxă. O altă evidenţă ar fi că aduce sau readuce în atenţie asocierea teologiei cu conceptul de interdisciplinaritate. Faptul că rezultatul cercetării în planul demersului teologic interdisciplinar la care autorul a recurs lasă de o parte confruntarea cu spiritul dogmatic-polemist, iar prin rezultatul cercetării ştiinţifice, prin concluziile evidente, slujeşte omul în integralitatea lui, indiferent de forma de religiozitate căreia îi aparţine, dovedeşte în mod plenar câştigul deplin al unui astfel de demers de cercetare.

Cercetarea întreprinsă de Raimar Kremer ne arată felul în care tradiţia protestantă contemporană, dincolo de variaţiile ei de opinie asupra anumitor realităţi (poziţie specifică ethosului protestant), poate contribui la teologia pastorală ecumenică. Întregul demers interdisciplinar de cercetare al autorului vizează spaţiul teologiei pastorale şi grija faţă de persoanele aflate în anumite stadii posttraumatice, după situaţii de accident cerebral vascular.

Teologia ca disciplină generală, asumând complementaritatea tuturor domeniilor ei, trebuie să fie responsabilă în sesizarea unei necesităţi vitale - aceea de a trece peste graniţele disciplinelor proprii, deschizând perspectiva interdisciplinarităţii!