Retrocedare pe vechile amplasamente

Publicăm, în cele ce urmează, un material juridic prin care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei demonstrează că refuzul autorităţilor din judeţul Neamţ de a retroceda mănăstirilor Neamţ, Văratec şi Agapia suprafeţele de pădure pe vechile amplasamente este un act neîntemeiat şi nelegal. Prezentul comunicat a fost trimis către: Prefectura judeţului Neamţ (Comisia judeţeană de fond funciar), Primăria Vânători (Comisia locală de fond funciar), Primăria Agapia (Comisia locală de fond funciar), Direcţia silvică Piatra Neamţ (ing. Mărcuţeanu Ovidius), Ocolul silvic Tg. Neamţ (ing. Humulescu Traian), Ocolul silvic Văratec (ing. Ioanichie Eugen), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ.

Urmare refuzului Prefecturii şi Direcţiei silvice Neamţ de a pune în aplicare Sentinţele civile, irevocabile şi executorii, nr. 22 şi 23/9.01.2007 ale Judecătoriei Tg. Neamţ şi de a nu retroceda terenurile şi imobilele aferente pe vechiul amplasament, după cum urmează:

- 4.478,74 ha pădure în vatra Mănăstirii Neamţ;

- 570 ha pădure în vatra Mănăstirii Văratec;

- 540 ha pădure în vatra Mănăstirii Agapia,

motivat de faptul că Legea nr. 47/13.03.2007 ar interzice retrocedarea ariilor protejate cu vegetaţie forestieră, refuz consemnat şi de ziarele „Monitorul de Neamţ“ şi „Evenimentul zilei“ din 5 iunie 2007, informăm mass-media şi autorităţile statului că această motivaţie este neîntemeiată şi nelegală, după cum vom explica mai jos:

1. Este adevărat că art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost completat prin Legea nr. 47/13.03.2007, dar această completare nu se referă la interzicerea retrocedării zonelor protejate. Redăm mai jos textul Legii nr. 47/13.03.2007, text cu care a fost completat art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991:

„Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţiile naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie, pentru lucrări de interes naţional“.

Textul de lege de mai sus nu se referă la faptul că terenurile cu vegetaţie forestieră - zone protejate - nu pot fi retrocedate, conform legilor fondului funciar, ci se referă la cu totul altceva, la interzicerea unor lucrări în domeniul public al statului, care nu poate fi dezafectat, desfiinţat prin efectuarea unor lucrări de interes personal, ci numai cu titlu de excepţie, „pentru lucrări de interes naţional“.

Aşadar, această interpretare constituie spiritul Legii nr. 247/2005, întrucât, la restituire, Legea 247/2005 obligă autorităţile să respecte vechiul amplasament chiar dacă acesta este declarat arie naturală protejată, cum este cazul nostru - Rezervaţia de zimbri Neamţ.

Această obligaţie este prevăzută de art. 2 (1) 2 şi 24 (1) 1, (1) 2 şi (1) 4 din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată cu Legea nr. 247/2005, care dispun:

- 2 (1)2: „În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente...“

- 24 (1)1: „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate, persoanelor fizice şi juridice sau, după caz, moştenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente“.

- (1)2 „Terenurile din ariile naturale protejate, constituite şi declarate astfel potrivit legii, arboretele constituite ca unităţi - sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante - mană pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bază, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia de a le păstra destinaţia şi de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate“.

- (1)4: „În cazul în care pe vechiul amplasament se află păduri încadrate în grupa I funcţională, conform prevederilor Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia trebuie să respecte destinaţia acestora şi să permită lucrările de intervenţie necesare...“

Cu textele de lege de mai sus demonstrăm că autorităţile publice din judeţul Neamţ (Prefectura şi Direcţia silvică Neamţ), din interese de grup, rea credinţă şi cu bună ştiinţă, încalcă prevederile legale cu privire la retrocedarea terenurilor pe vechiul amplasament şi nesocotesc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti irevocabile şi executorii, punându-se în situaţia jenantă de a fi cercetate penal pentru infracţiunea de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti.

Oferirea unui alt amplasament pe raza altor comisii locale de fond funciar (Pipirig, Pietricani) este ilegală, inadmisibilă şi inacceptabilă şi nu exonerează aceste autorităţi de răspunderea penală prevăzută de art. 271 Cod Penal. În acest sens, Parchetele de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Judecătoria Tg. Neamţ trebuie să înceapă urmărirea penală şi să tragă la răspundere persoanele publice de mai sus, conform adreselor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, nr. 10. 418/2007 şi nr. 10.570/ 2007. De altfel, dosarele penale de mai sus sunt deja în lucru la aceste autorităţi care, la rândul lor, le-au trimis, pentru efectuarea cercetărilor penale care se impun, la autorităţile de poliţie.

2. În tot cazul, deşi textul legii de mai sus nu se referă la interzicerea retrocedării zonelor naturale protejate mai precizăm şi faptul că la data apariţiei Legii nr. 47/13.03. 2007, Sentinţele civile, irevocabile şi executorii, nr. 22 şi 23 / 9.01.2007 ale Judecătoriei Tg. Neamţ erau pronunţate deja (9 ianuarie 2007) şi produceau deja efecte juridice.

- Legea nr. 47/13.03. 2007 privind completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a fost publicată în M.O. nr. 194/21.03.2007 şi a intrat în vigoare la 3 zile după publicare, adică la data de 25 martie 2007, ulterior datei pronunţării instanţelor de judecată (9 ianuarie 2007).

- Legea nr. 47/13.03. 2007 privind completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, apărută ulterior pronunţării sentinţelor judecătoreşti nu produce consecinţe juridice asupra Sentinţelor civile, irevocabile şi executorii, nr. 22 şi 23/ 9.01.2007 ale Judecătoriei Tg. Neamţ, întrucât orice jurist ştie un lucru elementar: „legea nu retroactivează (nu dispune măsuri pentru trecut)“.

3. Mai adăugăm faptul că Legea nr. 47/13.03. 2007 privind completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, apărută ulterior pronunţării hotărârilor judecătoreşti, este opera unor grupuri de interese din judeţul Neamţ, care fac afaceri cu lemn exploatat abuziv din vetrele mănăstirilor Neamţ, Agapia, Văratec etc.

În concluzie, în textele de lege despre care am vorbit mai sus se dispune obligativitatea retrocedării terenurilor forestiere pe vechile amplasamente, indiferent dacă acestea sunt sau nu situate în arii protejate.

Prezenta constituie răspunsul nostru la oferta Prefecturii Neamţ, mai ales a Direcţiei silvice Piatra Neamţ, nr. 5508 din 5.06.2007, prin care aceasta din urmă, prin încălcarea flagrantă a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti irevocabile şi executorii, oferă alte amplasamente pe raza altor comisii locale (Pipirig, Pietricani), nesocotind sentinţele judecătoreşti irevocabile şi executorii care au dispus retrocedarea vechilor amplasamente de pe raza comunelor Vânători şi Agapia.

Redăm mai jos textul privind dispoziţiile instanţei de judecată:

„Obligă Direcţia silvică Neamţ să delimiteze şi să pună la dispoziţia Comisiei comunale Vânători suprafaţa de 4.478,74 ha teren cu vegetaţie forestieră şi clădirile aferente, conform Listei întocmite de Ocolul silvic Târgu Neamţ pentru Mănăstirea Neamţ şi la dispoziţia Comisiei comunale Agapia 570 ha pentru Mănăstirea Văratec şi 540 ha pentru Mănăstirea Agapia.“ (Semnează, din încredinţarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel, pr. jr. Constantin Grigore, consilier juridic al Arhiepiscopiei Iaşilor)