Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Revărsarea de lumină era din interiorul Persoanei Mântuitorului”
La praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, vineri, 6 august, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, s-a aflat în mijlocul vieţuitorilor de la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”- Caraiman, județul Prahova, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, cu ocazia hramului unuia din paraclisele aşezământului monahal.
În cadrul slujbei oficiate în biserica mare a mănăstirii, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a rostit un cuvânt de învăţătură despre însemnătatea acestui praznic pentru istoria mântuirii: „Sărbătoarea Schimbării la Faţă are legătură cu sărbătoarea Învierii Domnului, pe care o anticipează. Dacă ar fi să privim cronologic, ea ar trebui prăznuită cu câteva zile înainte de Pătimirile Mâtuitorului, ea petrecându-se cu câteva zile înainte de intrarea în cetatea Ierusalimului, unde Hristos, prin Răstignire, avea să-Şi arate iubirea Sa faţă de om. Ce s-a întâmplat pe Muntele Taborului a fost o pedagogie a ucenicilor faţă de apropiatele pătimiri ale Domnului. Când aveau să Îl vadă batjocorit, umilit, purtându-Şi crucea până la Golgota, ucenicii trebuiau să priceapă că pe toate acestea Domnul le făcea dintr-o negrăită iubire faţă de oameni, că El nu era un om obişnuit şi ei au văzut slava Sa”.
De asemenea, Preasfinţia Sa a vorbit despre natura luminii de pe muntele Schimbării la Faţă: „Pe Tabor, Iisus i-a făcut pe ucenicii Săi părtaşi la slava dumnezeirii Sale. Mântuitorul a avut permanent această slavă, numai că ucenicii şi ceilalţi oameni nu o puteau vedea, aşa cum nici noi nu putem niciodată privi către soarele arzător în lumina amiezii. Mulţi, privind către soare, au rămas fără vedere. La fel, oamenii nu pot privi la slava dumnezeirii Lui. De aceea şi troparul a reţinut că ucenicii au văzut slava Sa «pe cât li se putea». Chipul Mântuitorului a strălucit pe Tabor asemenea soarelui, pentru că El este Soarele Dreptăţii, care luminează tuturor celor care vin în lume. Ucenicii au căzut cu faţa la pământ pentru că ochii lor de tină nu au putut să vadă această revărsare de lumină, care nu era din exterior, ci din interiorul Persoanei Mântuitorului, slava pe care a avut-o la Tatăl Său, în sânul Preasfintei Treimi, de care nu S-a despărţit, deşi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat. Totuşi, Biserica învaţă că oamenii care Îl caută pe Dumnezeu, care se roagă şi plâng pentru păcatele lor pot vedea lumina şi se pot împărtăşi de slava pe care ucenicii au văzut-o pe Tabor. Lumina prezentă pe chipul şi pe hainele Mântuitorului la Schimbarea la Faţă este, de fapt, lumina cea pururi fiitoare, este o lumină dincolo de lumina creată, este lumina cu care S-a îmbrăcat Dumnezeu ca şi cu un veşmânt”.
În încheiere, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a transmis un mesaj de binecuvântare şi felicitare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel stareţului şi obştii mănăstirii pentru deosebitele realizări cultural-misionare în cadrul Centrului social-pastoral „Sfânta Cruce” care funcţionează în incinta vetrei monahale.