În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
„Rugăciunea este cea care îl ajută pe om să se despătimească”
Joi, 14 noiembrie 2024, când Biserica l-a pomenit pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfântul Ierarh Grigorie Palama” din Bârlad și-a sărbătorit ocrotitorul. La invitația Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinți consilieri de la Centrul eparhial Huși, și părinți protopopi, alături de părintele paroh Ciprian Aurelian Tacu.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși.
Numeroși credincioși din Bârlad au participat la acest moment de sărbătoare, primind, la momentul rânduit, împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului.
Cuvântul de învățătură după citirea textului evanghelic a fost rostit de Părintele Episcop Veniamin, care a prezentat profilul spiritual al Sfântului Grigorie Palama și a vorbit despre modul cum rugăciunea poate schimba viața omului: „Sfântul Grigorie ne învață să păstrăm dreapta credință. Este foarte important ca noi, în orice împrejurare am fi, să păstrăm dreapta credință, să nu ne lăsăm atrași de filozofiile lumii. Mai ales în lumea în care trăim, avem mulți «Varlaami», mulți «profesori» care ne învață cum să dobândim desăvârșirea fără Hristos, prin tot felul de exerciții, mai ales prin religiile orientale sau pe alte căi. Acestea vor să ne fure timpul vieții noastre și, în loc să-l dedicăm lui Hristos și bucuriei vieții în biserică, apărând taina credinței, foarte adesea suntem furați și ne îndepărtăm de la lucrurile pe care ar trebui să le facem.
De asemenea, Sfântul Grigorie ne învață că rugăciunea este cea care îl ajută pe om să se despătimească. Scopul vieții noastre este sfințirea noastră, dobândirea mântuirii (a Împărăției cerurilor), iar acest lucru nu-l putem face umplându-ne de tot ce este lumesc, ci golindu-ne de tot ce este lumesc.
Trebuie să conștientizăm că, atunci când noi ne antrenăm mintea cu alte lucruri care nu ne sunt folositoare și petrecem timpul departe de Dumnezeu, suntem departe de limanul mântuirii. În măsura în care înmulțim rugăciunea și faptele bune, dintr-odată rugăciunea se permanentizează în ființa noastră și noi reușim să înțelegem tainele credinței, să vedem lucrurile altfel, să înțelegem fiecare cuvânt din Scriptură și chemarea pe care Domnul ne-o face, de a fi sfinți, pentru că El este Sfânt. De asemenea, înțelegem cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care spune: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine»”.