Rugăciunea lui Iisus, chemare la comuniune

Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 12 iunie, în Duminica a 7-a după Paşti sau a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecu­me­nic. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, săvârşită în paraclisul cu hra­mul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Pa­triarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit des­pre însemnătatea rugă­ciu­nii lui Iisus şi despre sco­pul întrunirii Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic din anul 325, de la Niceea, în Duminica a 7-a după Paşti, între praznicele Înălţării Domnului şi Pogorârii Duhului Sfânt, a fost rânduită de Biserică pentru a arăta că toţi cei care cred în Hristos sunt înălţaţi la cer, în iubirea şi bucuria Preasfintei Treimi. „Dumnezeu Omul Se înalţă la ceruri ca să ne arate unde este destinaţia noastră ultimă, nu pământul, nu mormântul, ci viaţa cerească veşnică în slava Preasfintei Treimi. El, Fiul lui Dumnezeu, Se înalţă pentru ca împreună cu Tatăl să trimită pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să-i sfinţească pe oameni, să le dăruiască înfierea prin Botez, asemănarea cu Dumnezeu prin virtute, şi să-i înalţe în slava Preasfintei Treimi”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
Legătura tainică dintre cele două praznice este reliefată şi în Evanghelia acestei Duminici, în Rugăciunea lui Iisus (Ev. Ioan 17, 1-13), fiindcă Mântuitorul Iisus Hristos Se roagă pentru unitatea Bisericii, ce se va constitui în mod văzut la Pogorârea Duhului Sfânt, şi pentru comuniunea tuturor persoanelor care cred şi în El. De aceea, rugăciunea Mântuitorului, a mai spus Preafericirea Sa, a fost numită rugăciune pentru unitatea Bisericii şi rugăciune arhierească, datorită grijii păstorului pentru cei încredinţaţi spre păstorire. „A păstori înseamnă a hrăni duhovniceşte cu dreapta credinţă, cu harul Sfintelor Taine, şi a călăuzi pe drumul mântuirii pe cei pe care Dumnezeu ni i-a încrediţat în Biserică, spre a-i conduce spre Împărăţia Preasfintei Treimi. De aceea, rugăciunea aceasta nu este doar o rugăciune pentru unitate, ci este şi o rugăciune a responsabilităţii pastorale”.

Dreapta credinţă se păstrează în comuniune de gândire, vieţuire şi mărturisire cu Biserica întreagă, precum Sfinţii Părinţii de la Niceea au mărturisit împreună, a precizat Patriarhul Bisericii noastre, iar forma canonică cea mai înaltă de mărturisire a credinţei este sinodul unei Biserici locale, a unei regiuni, şi „a toată lumea” sau ecumenic. „Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu va formula dogme noi, nu va formula canoane noi, nu va face modificări la slujbele bisericeşti, dar este un sinod care doreşte o mărturisire a credinţei în comun, în mod solemn, într-o lume foarte tulburată, plină de provocări. Cele mai mari provocări sunt necredinţa, secularizarea, delăsarea duhovnicească, lepădarea de credinţa creştină şi de vieţuirea creştină. Avem de a face cu o lume în care ateismul sau umanismul ateist prinde din ce în ce mai mult teren şi noi trebuie să afirmăm importanţa credinţei dreptmăritoare pentru mântuirea sufletului şi viaţa în armonie în familie, în Biserică, în societate. Deci este nevoie de o mărturisire mai intensă a credinţei împreună. Spre deosebire de Sinoadele Ecumenice, nu este un sinod care dezbate o anumită dogmă sau învăţătură de credinţă, care ar fi ceva nou, ci arată necesitatea întăririi noastre în credinţă, în viaţă duhovnicească şi în intensificarea misiunii ortodoxe în lume. Acesta va fi mai mult un sinod misionar-pastoral, cu implicaţii sociale, nu un sinod dogmatic, liturgic, de modificare a sfintelor canoane. Ceea ce este important din punct de vedere liturgic este că acest sinod consfinţeşte importanţa postului”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.