Luni, 27 februarie, în prima zi a Postului Mare, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.
După rostirea cu glas tânguitor a stihurilor canonului de pocăință, ritmate și secondate de cântarea stranei „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, în cuvântul de învățătură rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să înmulțească rugăciunea, să desăvârșească postirea și să nu uite să-și manifeste iubirea milostivă față de semenii aflați în necazuri, aducând în actualitate câteva date biografice din viața Sfântului Andrei Criteanul: „Sfântul Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, i-a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insula Creta. A fost un bun predicator, iar pentru încurajarea participării poporului la viața liturgică a Bisericii a compus o mulțime de cântări și imne liturgice și de aceea, anul acesta, când noi în Biserică facem pomenire îndeosebi de imnografii care au scris imnuri de-a lungul secolelor și de cântăreții care le cântă, Canonul Sfântului Andrei Criteanul parcă are o valoare și mai mare în ochii noștri, el fiind un canon de pocăință pe care un teolog l-a numit «cântecul lacrimilor>. Sfântul Andrei a trecut în viața veșnică în anul 740, când se reîntorcea de la Constantinopol în Creta”.
De asemenea, ierarhul a vorbit despre semnificațiile acestui canon de pocăință, amintind, între altele, faptul că textul acestor imnuri este un permanent dialog al creștinului cu propria conștiință, o adâncă tânguire pentru faptul că nu a urmat pilda frumoasei viețuiri a personalităților a căror viață este relatată de Sfintele Scripturi, un strigăt tânguitor și o nesfârșită dorință de întoarcere la viețuirea curată prin nevoința pocăinței.
.jpg)
