La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Rugăciuni la început de post la Roman
Luni, 27 februarie, în prima zi a Postului Mare, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.
După rostirea cu glas tânguitor a stihurilor canonului de pocăință, ritmate și secondate de cântarea stranei „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, în cuvântul de învățătură rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să înmulțească rugăciunea, să desăvârșească postirea și să nu uite să-și manifeste iubirea milostivă față de semenii aflați în necazuri, aducând în actualitate câteva date biografice din viața Sfântului Andrei Criteanul: „Sfântul Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, i-a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insula Creta. A fost un bun predicator, iar pentru încurajarea participării poporului la viața liturgică a Bisericii a compus o mulțime de cântări și imne liturgice și de aceea, anul acesta, când noi în Biserică facem pomenire îndeosebi de imnografii care au scris imnuri de-a lungul secolelor și de cântăreții care le cântă, Canonul Sfântului Andrei Criteanul parcă are o valoare și mai mare în ochii noștri, el fiind un canon de pocăință pe care un teolog l-a numit «cântecul lacrimilor>. Sfântul Andrei a trecut în viața veșnică în anul 740, când se reîntorcea de la Constantinopol în Creta”.
De asemenea, ierarhul a vorbit despre semnificațiile acestui canon de pocăință, amintind, între altele, faptul că textul acestor imnuri este un permanent dialog al creștinului cu propria conștiință, o adâncă tânguire pentru faptul că nu a urmat pilda frumoasei viețuiri a personalităților a căror viață este relatată de Sfintele Scripturi, un strigăt tânguitor și o nesfârșită dorință de întoarcere la viețuirea curată prin nevoința pocăinței.