Simpozionul Internațional „Dumitru Stăniloae” de anul acesta va avea loc în perioada 15‑17 mai 2024, având o tematică deosebit de sugestivă: „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului... Cuvânt,
30 Apr, 2024
Salvarea vechii biserici de la Râmeţ
Pe 8 august, se împlinesc 25 de ani de la salvarea bisericii vechi a mănăstirii Râmeţ. În 8 august 1988 biserica veche, care avea de suferit de pe urma inundaţiilor şi a umezelii, a fost salvată prin ridicarea ei cu 2,8 metri, printr-un proiect realizat de prof. dr. inginer Eugen Iordăchescu, cel care a translatat şi blocul A2 situat pe Platoul Romanilor din Alba Iulia. Mânăstirea Râmeţ este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieţii duhovniceşti intense ce se desfăşura aici, precum şi a preocupărilor culturale.
„Străjuită de culmile stâncoase ale munţilor Trascăului, Mănăstirea Râmeţ este localizată pe raza comunei Râmeţ, judeţul Alba, într-un cadru natural foarte pitoresc. La început a fost aici o adevărată sihăstrie a eremiţilor care trăiau în peşterile munţilor din jur. Cercetările istorice făcute la mănăstirea Râmeţ atestă că veche a biserică a mănăstirii, care este monument istoric, este chiar biserica zidită de aceşti călugări eremiţi, în secolul al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Din această perioadă sihăstria devine mănăstirea eremiţilor, prima şi cea mai organizată mănăstire din munţii Apuseni, care dăinuie până în zilele noastre“, conform prezentării făcute de ierom. Atonie Cătinean, duhovnicul mănăstirii.
Cea dintâi referire documentară despre mănăstirea Râmeţ este pe al treilea strat de pictură din biserica veche: „Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihu zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea Arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 1377, luna iulie, ziua a doua“.
Mănăstirea Râmeţ a trecut prin perioade grele aşa cum este anul 1762, când armatele imperiale ale generalului Buccow au încercat să distrugă mănăstirea, lovind cu tunurile în zidurile bisericii, a arătat duhovnicul mănăstirii. De asemenea, aici a trăit, în veacul al XIV-lea, Sfântul Ghelasie, fiind cunoscut ca întâistătător al acestui sobor mănăstiresc, apoi ales arhiepiscop al românilor din Transilvania.
