Săptămâna de Rugăciune a început la Catedrala patriarhală

La Catedrala patriarhală a debutat marţi, 18 ianuarie, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştină. Cu acest prilej, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Vecernia ortodoxă. La slujbă a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi au asistat reprezentanţii Bisericilor creştine din Bucureşti.

După săvârşirea Vecerniei, potrivit programului stabilit, reprezentantul Bisericii Greco-Catolice, Preasfinţitul Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic rezident în Bucureşti, auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş, a susţinut o omilie în care a arătat că rodnicia unui dialog al politeţii între creştini depinde în mare parte de puterea de a ne îndoi prin smerenie de valoarea realizărilor şi a prestaţiilor vieţii şi că numai aşa putem învăţa să câştigăm.

"Nu ştim cum şi când se va reface unitatea creştină. Putem sau nu să o întrezărim, dar nimeni nu cunoaşte felul în care ea va deveni realitate. Dacă acest scenariu îi aparţine în mod exclusiv Cerului, Dumnezeu ne cere însă ca în aşteptarea darului Său fiecare dintre noi să fie statornic în simplitatea de a face binele, de a fi cuviincios şi de a continua rugăciunea. Cine caută să trăiască Evanghelia în mod simplu şi consecvent, fără alte pretenţii, face cel mai mare serviciu bunului-simţ. Numai peste acesta va putea sosi într-o bună zi darul cel ales al unităţii în Hristos", a spus PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic rezident în Bucureşti, auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş.

Fidelitatea, expresie principală a continuităţii

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că pentru unitatea creştinilor este importantă rugăciunea, indiferent de intensitatea rugăciunii, de entuziasmul sau de o anumită moderaţie a rugăciunii. "Episcopul, devenit mitropolit între timp, Kallistos Ware, din Anglia, spunea într-un studiu al său, "Taina iubirii", care se referea la monahism pentru că şi monahismul este o familie spirituală mare, că un monah, după o vreme, a ajuns la o anumită incertitudine a vocaţiei sale şi se întreba dacă mai merită să stea în mănăstire sau nu, pentru că nu vedea nici un progres duhovnicesc. A avut la început un zel, un entuziasm mare, dar de scurtă durată. A început rutina, un fel de plictiseală, numită în limbajul acedia un fel de delăsare duhovnicească. Şi, de la un timp de vreme, au început duhurile rele să-i şoptească: "Mai bine du-te înapoi în lume, că nu ai făcut nimic bun în această mănăstire. Ai promis mult şi nu ai făcut aproape nimic vizibil în progresul duhovnicesc. Aceleaşi gânduri, aceleaşi expresii, acelaşi comportament lumesc pe care l-ai avut şi înainte". Desigur, monahul se lupta cu aceste gânduri şi atunci a mers la părintele duhovnic să-i ceară un sfat. Acesta i-a spus: "Atunci când vin aceste gânduri de descurajare, de nemulţumire cu tine însuţi şi vine vrăjmaşul să te îndemne să pleci în lume pentru că nu constaţi nici un progres în mănăstire, tu zi doar atât: Eu rămân aici ca să păzesc zidurile, adică temeliile dintâi ale voturilor monahale. Nu ştiu dacă progresez, dar doresc să rămân fidel". Succesul sau insuccesul nu sunt atât de importante ca fidelitatea. Într-un mod analogic aşa se întâmplă şi cu rugăciunea noastră pentru unitatea creştină. Uneori a fost mai entuziastă, am văzut cu ochii noştri un progres. După aceea, a venit acedia, delăsarea şi descurajarea, dar, totuşi, importantă este fidelitatea care are ca expresie principală continuitatea", a spus Preafericirea Sa.

Manifestare a frăţietăţii şi solidarităţii creştine

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că idealul de unitate creştină devine pentru noi o datorie. "Cu această dorinţă de fidelitate faţă de idealul care devine pentru noi şi o datorie de a lucra pentru unitatea creştină ne reîntâlnim. Dumnezeu, când trimite Duhul Său şi noi suntem pregătiţi să Îl primim, iarăşi dăruieşte nebănuite inspiraţii pentru a lucra împreună, pentru a ne recunoaşte reciproc şi pentru a arăta frăţietatea între noi. Uneori, Dumnezeu ne îndeamnă să ne apropiem prin bucurii, prin daruri neaşteptate şi nemeritate, alteori, prin situaţii dificile la care nu ne aşteptăm. Aşa, de pildă, acum în lume sunt foarte mulţi creştini care suferă pentru faptul că sunt creştini, care sunt persecutaţi, care îşi dau viaţa doar pentru că mărturisesc că sunt creştini. O sensibilitate creştină sporită, o manifestare a frăţietăţii şi solidarităţii cu ei este iarăşi parte din rugăciunea pentru unitate, unitate în suferinţă, nu doar unitate în bucurii, în realizări şi succese", a mai spus PF Părinte Patriarh Daniel.

Bisericile creştine din întreaga lume organizează în a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18-25 ianuarie) seri de rugăciune pentru unitatea creştină. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2011 este inspirată de textul scripturistic "Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Faptele Apostolilor 2, 42).