Sărbătoare cu semnificație istorică la mănăstirea prahoveană Turnu

Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost prăznuită cu multă evlavie la Mănăstirea Turnu din localitatea Târgşorul Vechi, judeţul Prahova. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La slujbă au luat parte credincioşi şi pelerini.

Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are pentru Mănăstirea Turnu o semnificaţie istorică, întrucât în această zi a fost sfinţită, în urmă cu 560 de ani, biserica principală a aşezământului monahal, ctitorită de domnitorul Vlad Ţepeş.

În cuvântul de învăţătură rostit, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a explicat mai întâi motivul pentru care, în mod neobişnuit, Biserica cinsteşte ziua naşterii pământeşti a Înaintemergătorului Domnului: „Dintre toţi sfinţii, numai Sfântul Ioan Botezătorul are ziua de naştere cinstită ca sărbătoare în Biserica Ortodoxă. Bine­înţeles, sunt prăznuite şi Naşterea Mântuitorului şi a Maicii Domnului, a celor prin care s-a lucrat mântuirea noastră. În general, aşa cum ne arată încă de la început actele martirice, ziua morţii unui sfânt, a unui martir din perioada persecuţiilor era considerată ziua naşterii întru o altă viaţă, o viaţă veşnică, fiind cinstită după cuviinţă. Sfântul Ioan, însă, pentru vrednicia lui, are mai multe zile de prăznuire, printre care şi ziua de astăzi, care ne aminteşte de minunata lui naştere”.

În continuare, ierarhul a relatat istoria acestei întâmplări deosebite, pornind de la pasajul lecturat din Evanghelia după Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca şi explicând contextul în care naşterea prorocului a avut loc. Arătând apoi că, fiind născut la bătrâneţe, Sfântul Ioan nu a beneficiat în anii tinereţii sale de sprijinul obişnuit al părinţilor, Preasfinţia Sa a afirmat că „fără ocrotirea celor care i-au aşteptat îndelung venirea pe lume, pruncul acesta a crescut în Duhul, fiind ocrotit de Dumnezeu în pustie şi având o vieţuire aspră. De aceea, adeseori a fost asemănat cu monahii râvnitori prin dragostea şi modestia vieţii lui, prin comportament şi, mai ales, prin curajul mărturisirii Lui”.

La final, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a adăugat: „Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul poate fi definită cel mai clar prin cuvintele pe care Mântuitorul le-a adresat Înaintemergătorului Său: «Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul» (Matei 11, 11). Nimeni nu a fost mai mare, mai râvnitor, mai darnic sau mai smerit. Ioan Botezătorul este cel care a făcut trecerea de la Vechiul la Noul Legământ, cel mai mare dintre proroci. Toţi au pregătit calea Domnului, toţi au vorbit despre venirea lui Mesia, dar Sfântul Ioan s-a învrednicit să Îl boteze în Iordan pe Cel despre care prorocii au scris cu mult timp înainte. Cuvintele profetului au fost şi cuvintele pe care Mântuitorul le-a folosit la începutul predicării Sale: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor» (Matei 4, 17)”.