Sărbătoare duhovnicească la Mănăstirea Izbuc

Pentru vieţuitorii Mănăstirii Izbuc din Episcopia Oradiei şi pentru pelerinii adunaţi în număr mare în acest loc sfânt, duminica a VII-a după Sfintele Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, a fost prilejul unei întreite bucurii duhovniceşti: sfinţirea noului corp de chilii al mânăstirii, inaugurarea unei plăci aniversare pe care s-a gravat Crezul ortodox, Sfânta Liturghie arhierească şi punerea unei pietre de temelie pentru o biserică nouă din incinta mănăstirii, cu hramurile "Adormirea Maicii Domnului" şi "Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic".

Mănăstirea Izbuc din satul Călugări, comuna Cărpinet, se află într-o mică depresiune de la poalele munţilor Codru-Moma, pe platoul Vaşcăului. Ctitorul mănăstirii a fost episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei (1920-1936) care a aşezat­o într-o poieniţă de lângă "Izbucul de la Călugări", un izvor cu ape tămăduitoare, convins fiind, atât de toponimul "Călugări" cât şi de vechimea satului, atestat documentar din 1588, că acolo a fost cândva o vatră monahală, dar care, din cauza vitregiilor istoriei, s-a stins. Piatra fundamentală a primei biserici de la Mănăstirea Izbuc, cu hramurile "Izvorul Tămăduirii" şi "Înălţarea Domnului", a fost pusă la 29 mai 1930, în ziua praznicului Înălţării Domnului, de arhiereul-vicar Andrei Magier Crişanul al Episcopiei Oradiei şi sfinţită la 15 august 1932, de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Primul stareţ a fost arhimandritul Atanasie Popescu, venit de la Mănăstirea Dobruşa, din părţile Hotinului, care în numai doi ani a ridicat biserca din lemn, clădirea stăreţiei, chiliile şi clădirile anexe gospădăreşti, mănăstirea începând să fie cunoscută şi vizitată de tot mai mulţi pelerini.

În timpul arhipăstoriri episcopului de pioasă memorie Vasile Coman al Oradiei (1970-1992), Mănăstirea Izbuc va cunoaşte o perioadă de înflorire, cum n-a mai cunoscut în toată istoria ei de până atunci, stareţ fiind părintele arhimandrit Iorest Grebenea, venit de la Mănăstirea Putna. S-a construit o stăreţie nouă, o clădire cu două nivele după modelul Mănăstirii Valamo din Finlanda, s-a restaurat o bisericuţă din lemn din secolul XVIII ce a fost adusă în incinta mânăstirii în 1954, s-a ridicat un altar de vară şi un paraclis din piatră. În această perioadă tot mai mulţi pelerini au început să vină spre mănăstire.

Izvorul tămăduitor şi icoana Maicii Domnului

"Izbucul de la Călugări" este cel mai reprezentativ izvor carstic din România, fiind declarat monument al naturii. Localnicii îl consideră ca fiind binecuvântat şi cu puteri miraculoase de vindecare a unor boli. O legendă spune că un copil născut orb s-a spălat pe faţă cu apă din izvor şi apoi a început să vadă. În Cartea de Aur a mănăstirii sunt consemnate mulţumirile celor care se s-au vindecat.

Pelerinii vin aici şi pentru a se închina la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, copie după o icoană din Muntele Athos. Icoana este deosebită şi prin faptul că faţa Maicii Domnului este brăzdată de o tăietură în diagonală, de la ochiul drept până la obrazul stâng. Pe faţa pruncului Iisus se văd două tăieturi, deasupra urechii drepte şi pe partea dreaptă a nasului. Probabil, icoana a fost adusă la Izbuc încă din timpul stareţului Atanasie, căci, la sfinţirea primei biserici, arhiereul vicar Andrei Magieru face referire la ea încredinţat de puterea ei de a face minuni: "Iar Tu, Preacinstită Maică a Domnului, a cărei adormire şi fericită mutare din lumea aceasta la cer o prăznuim, întinde acoperământul aripilor Tale asupra acestui sfânt locaş, fii păzitoarea şi ocrotitoarea tuturor celor ce vor alerga la icoana Ta făcătoare de minuni ce sălăşluieşte în el".

Revigorarea vieţii monahale la Izbuc

Presfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a luat o serie de măsuri pentru revigorarea vieţii monahale de la Izbuc. Preasfinţia Sa şi-a stabilit aici o reşedinţă de vară, iar în ultimii doi ani, s-au organizat tabere de creaţie pentru copii talentaţi, cu rezultate bune la învăţătură, care provin din familii cu posibilităţi materiale modeste. Din 6 iunie 2009, stareţul mănăstirii este protosinghelul dr. Mihail Tărău, care a reuşit în scurt timp să finiseze şi să dea în folosinţă clădirea cu două nivele care adăposteşte 15 chilii şi trapeza, ridicate în roşu de părintele Dometie Piţiş, stareţul precedent. A înălţat un nou altar de vară, mai spaţios decât precedentul şi a ridicat o clădire care va adăposti pangarul mănăstirii. Prin punerea pietrei de temelie a unei biserici noi la Mănăstirea Izbuc, biserică inspirată după modelul bisericii Mânăstirii Ravaniţa din Serbia (1375-1377), Preasfinţitul Sofronie devine al treilea ctitor spiritual al mănăstirii, alături de înaintaşii săi, Roman Ciorogariu şi Vasile Coman. Duminică, 16 mai, PS Sofronie a săvârşit slujba Sfeştaniei, stropind cu apă sfinţită clădirea cea nouă a chiliilor şi trapezei precum şi o placă din granit pe care s-a gravat Crezul ortodox, omagiind astfel împlinirea a 1685 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

O nouă biserică, pe locul vechiului lăcaş de cult

Sfânta Liturghie s-a săvârşit într-un impresionat sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui mare număr de pelerini şi a autorităţilor judeţene şi locale. PS Sofronie a oficiat slujba de sfinţire a pietrei de temelie pentru noua biserică. Aceasta se va construi pe locul unde a fost primul lăcaş de cult ce a fost transformat din temelii de stareţul Ioanichie Popescu între anii 1955 şi 1959 şi care trebuie reclădit în totalitate. În cadrul predicii, Preasfinţitul Sofronie a arătat: "Pentru noi, creştinii ortodocşi, Crezul este o rugăciune care în acelaşi timp este o mărturisire scurtă dar cuprinzătoare a credinţei creştine", motivând gestul sfinţirii unei plăci comemorative cu Crezul ortodox ca izvorând din "bucuria noastră de a fi creştini". Preasfinţia Sa a vorbit, apoi, despre semnificaţia împlinirii a 80 ani de la aşezarea primei pietre de temelie "a primei mănăstiri reînfiinţate în eparhia reactivată acum 90 de ani, după secole de lipsă, de văduvie duhovnicească şi canonică în scaunul de episcop ortodox al Oradiei".

PS Sofronie a evocat personalitatea primului episcop: "Roman Ciorogariu a avut între planurile sale ctitoria unei academii teologice, a unei şcoli de cântăreţi şi, în special, a unei mănăstiri în care el a şi vrut să se îngroape", arătând şi motivul pentru care episcopul ctitor a aşezat mănăstirea lângă izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului, izvor faţă de care evlavia pelerinilor n-a încetat. PS Sofornie a spus că Roman Ciorogariu "a visat o biserică frumoasă şi mare pentru Izbuc", lucru care nu s-a putut înfăptui atunci, dar care trebuie realizat de cei de azi, chiar dacă şi acum sunt greutăţi şi lipsuri, încurajându-i şi îndemnându-i pe cei prezenţi: "Să nu vă întristaţi, să nu vă necăjiţi, ci cu toţii împreună să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care, neîncetat, necontenit, le revarsă asupra noastră, la fel ca şi această zi frumoasă şi sfântă. Nu fiţi trişti şi necăjiţi, nu vă lăsaţi compleşiţi de greutăţi, bucuraţi-vă şi vă veseliţi, fiţi fericiţi că avem cel mai de preţ dar de la Dumnezeu pe pământ, credinţa noastră creştină ortodoxă, credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care s-a făcut Fiul Omului şi Care ni se dăruieşte ca mâncare şi băutură nouă, sărmanilor oameni, El, Fiul Cerului, la fiecare Sfântă Liturghie. Fiţi binecuvântaţi şi întoarceţi-vă la casele voastre, iubiţi pelerini, cu bucurie, cu drag, cu însufleţire, cu multă tărie sufletească, cu mângâiere mare de la izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului".

Preasfinţitul Sofronie a acordat diplome părintelui stareţ Mihail Tărău şi obştii mânăstirii. Părintele stareţ Mihail Tărău a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate împlinirile şi PS Sofronie pe care îl consideră ca fiind "cel de-al treilea mare ctitor al Sfintei Mănăstirii Izbuc alături de episcopul Roman Ciorogariu şi de episcopul Vasile Coman".