Sărbătoare la Mănăstirea Stâna de Vale

Preoţii şi pelerinii care au participat în Duminica a XXXII-a după Rusalii, a lui Zaheu vameşul, zi ce a coincis, anul acesta, cu sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din staţiunea montană Stâna de Vale s-au aflat alături de Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească şi a rostit un bogat cuvânt de învăţătură.

Cu această ocazie au fost săvârşite două hirotonii, una întru ierodiacon şi alta întru ieromonah şi a fost instalat noul stareţ al mănăstirii.

Cuvântul de învăţătură rostit de Preasfinţitul Sofronie în cadrul Sfintei Liturghii a avut ca temă principală necesitatea asumării libere şi conştiente de către fiecare credincios a stării de pocăinţă în vederea dobândirii mântuirii personale. Opera de mântuire a lumii a fost realizată de Mântuitorul Iisus Hristos prin întreaga Sa activitate pământească, culminând cu Jertfa de pe Cruce şi Învierea din morţi. Prin acestea, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor, în mod egal, posibilitatea intrării în Împărăţia cerurilor, dar dobândirea propriu-zisă a acestei Împărăţii se realizează "prin smerenie, colaborând cu Dumnezeu".

Pericopa evanghelică a acestei duminici are un caracter special: pe de o parte, "ne pregăteşte, pe toţi, duhovniceşte, pentru apropierea perioadei anului bisericesc cu cea mai mare încărcătură duhovnicească, ascetică şi mistică, perioada de pregătire pentru întâmpinarea slăvitei Învieri a Mântuitorului", iar pe de altă parte, explică, în finalul ei, prin cuvintele "Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut", "Taina morţii Celui Curat pentru păcatele lumii", după cum a arătat PS Sofronie.

Îndreptarea nedreptăţilor

Pentru ca lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos "să fie eficientă, să poată lucra în viaţa noastră, în fiinţa noastră umană, în sufletul şi în trupul nostru, trebuie ca noi să ne pocăim, adică să ne întoarcem de la păcat la o viaţă de virtute", a subliniat Preasfinţia Sa. Acesta este răspunsul nostru la lucrarea lui Dumnezeu: "Nu ajunge doar Jertfa Mântuitorului pentru că, dacă ar fi aşa, atunci şi cei care fac rele şi nu se căiesc pentru ele, şi cei care tulbură viaţa lumii şi propria lor viaţă s-ar putea mântui fără nici un efort. Şi atunci unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu?"

Pentru că Dumnezeu este drept şi pentru că L-a dat de bunăvoie pe Fiul Său la moarte pentru păcatele noastre "este nevoie ca noi să nu rămânem indiferenţi faţă de Jertfa Mântuitorului Hristos Iisus". Între cei care au înţeles acest lucru se numără şi vameşul Zaheu, "care era un simbol al corupţiei, al nedreptăţii", dar care a răspuns dragostei şi bunătăţii cu care Mântuitorul i-a călcat pragul casei. "Când Zaheu l-a văzut pe Hristos venind, viaţa lui s-a schimbat, mintea lui s-a schimbat, fiinţa lui întreagă a tresărit la întâlnirea cu Atotputernicul înomenit". Zaheu a conştientizat starea decadentă în care se afla, şi-a dat seama că nu săvârşea cele plăcute lui Dumnezeu acţionând în direcţia unei transformări totale: "Şi-a dat seama că are nevoie de o schimbare în viaţa sa, o schimbare profundă, o schimbare totală, o schimbare radicală". În virtutea acestei schimbări, Zaheu îl invită pe Mântuitorul în casa sa, făgăduind că va îndrepta toate nedreptăţile pe care le-a făcut. Această transformare a lui Zaheu dintr-un om păcătos într­unul virtuos este rodul unei pocăinţe sincere, determinată de puterea lui Dumnezeu, "care este irezistibilă pentru sufletul care vrea să se mântuiască, pentru păcătosul care vrea să se îndrepte. Doar cei tari în cerbicie, îndărătnicii, cei răi nu se lasă atinşi de harul dumnezeiesc, nu lasă puterea lui Dumnezeu să le schimbe viaţa", a accentuat vlădica Sofronie.

Mesajul acestei Evanghelii ni se adresează şi nouă, celor de astăzi, fiind un bun prilej de a realiza o introspecţie, "de a cerceta sufletele noastre, de a vedea bine ce este în inima noastră", toate acestea fiind necesare pentru a nu cădea în fariseism şi autosuficienţă.

Rugăciunea, puterea creştinismului

Chiriarhul Oradiei a surprins apoi câteva similitudini între vameşul Zaheu şi vameşul de la Templu, din pilda "Vameşului şi a fariseului", care prin atitudinea lui smerită şi rugăciune curată obţine dragostea lui Dumnezeu, spre deosebire de fariseul mândru şi lăudăros: "Mântuitorul şi Ortodoxia Legii Celei Noi nu recomandă fariseismul, ci starea de pocăinţă. Starea de smerenie a vameşului şi rugăciunea Bisericii este rugăciunea de umilinţă, rugăciunea lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul" care, în vremea Sfântului şi Marelui Post, este amplificată în preafrumoasa rugăciune a Sfântului Efrem Sirul "Doamne şi Stăpânul vieţii mele". În această rugăciune a lui Iisus, în rugăciunea vameşului de la Templu, în rugăciunea Sfântului Efrem, în rugăciunea femeii cananeence, în rugăciunea orbului din Ierihon stă puterea creştinismului prin care a doborât împărăţii şi a rezistat tuturor valurilor de persecuţii. În această smerenie, în această umilinţă a trăit şi trăieşte Biserica până la sfârşitul veacurilor, aşteptând pe păcătoşi să vină să se mântuiască. Biserica este Casa lumii în care tot păcătosul este chemat să audă cuvântul Mântuitorului Hristos, prin puterea Duhului Sfânt: "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia"", a conchis Preasfinţia Sa.

Noul stareţ al Mănăstirii Stâna de Vale

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Sofronie a hirotonit pe ierodiaconul Chiril Boroş în treapta de ieromonah pe seama Mănăstirii Izbuc, acesta fiind al şaptelea ieromonah al acestei mănăstiri, şi pe monahul Sava Sacala, în treapta de ierodiacon pe seama Mănăstirii Stâna de Vale. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a hirotesit pe protosinghelul Serafim Pop în demnitatea de stareţ al Mănăstirii Stâna de Vale. La eveniment au participat, pe lângă preoţii şi diaconii slujitori, oficialităţi locale şi centrale, obştea mănăstirii formată acum din patru vieţuitori, membrii familiei părintelui stareţ şi ai celor doi părinţi hirotoniţi şi credincioşi veniţi din satele şi chiar din judeţele învecinate.

Exarhul mănăstirilor din Eparhia Oradiei, protosinghelul Mihail Tărău, a evocat, pe scurt, istoricul Mănăstirii Stâna de Vale, amintind de contribuţia fiecărui stareţ la dezvoltarea mănăstirii, dar mai ales şi de jertfelnicia şi dragostea părintelui protopop Ioan Balint al Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, cel care a demarat lucrările de întemeiere a acesteia, în anul 1991. Stareţul Serafim a mulţumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Preasfinţitului Sofronie pentru misiunea încredinţată, manifestând dorinţa de a duce mai departe ceea ce s-a început sub păstorirea predecesorului său, pentru ca Mănăstirea Stâna de Vale să devină unul dintre aşezămintele duhovniceşti de frunte ale Eparhiei Oradiei. La final, PS Sofronie a accentuat rolul mănăstirilor ca oaze de rugăciune şi linişte, unde călugărul îşi împarte întreaga activitate între muncă şi rugăciune, având drept unic scop îndumnezeirea, prin împlinirea celor trei voturi monahale: fecioria, sărăcia de bunăvoie şi ascultarea. Dintre acestea, cel mai greu de îndeplinit este ascultarea, deoarece "ascultarea înseamnă smerenie, ascultarea înseamnă cuminţenie, ascultarea înseamnă să-ţi tai voia", a spus Preasfinţia Sa.