Sărbătoarea Floriilor la Beiuş

În Duminica Floriilor, când întreaga comunitate a credincioşilor ortodocşi a serbat Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie în Biserica "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir", Paraclis episcopal, din Beiuş.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfinţitul Sofronie a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. Poporul ales, în istoria sa zbuciumată, a fost victima mai multor robii: egipteană, babiloniană şi romană, acesta aşteptând cu înfrigurare venirea lui Mesia, care fusese promis de Dumnezeu oamenilor încă de la căderea acestora în păcatul neascultării, iar proorocii Vechiului Testament au întreţinut, ca un fir roşu, această promisiune, arătând iminenta ei împlinire. "Aşteptările mesianice, aşteptarea unui Mântuitor, aşteptările venirii Acestuia erau multe în poporul lui Israel. Israeliţii aşteptau să vină Mesia, însă aşteptările acestora s-au transformat în aşteptări cu totul lumeşti, de eliberare a poporului, de data aceasta din robia romană. Mesia, prin urmare, era aşteptat de israeliţii din vremea aceea ca să-i scape de Imperiul Roman şi să inaugureze Împărăţia lui Israel", a spus chiriarhul Oradiei.

Această stare de spirit este certificată şi de salutul cu care mulţimea Îl întâmpină pe Domnul: "Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel". Poporul va fi însă dezamăgit în aşteptările sale deoarece "Cel care intră triumfal în Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos, nu a venit să inaugureze o împărăţie la fel ca toate celelalte împărăţii din lumea aceasta. El a venit să inaugureze o Împărăţie a păcii prin excelenţă, Împărăţia păcii lui Dumnezeu, a împăcării omului căzut în păcat, prin ştergerea păcatului prin Jertfă, prin Sacrificiul Fiului lui Dumnezeu înomenit, a lui Hristos Iisus", contemporanii Săi fiind, totodată, "incapabili să vadă mai mult, să vadă adevărul, să vadă sensul adânc, tainic, puternic şi dătător de viaţă al venirii în lume a Împăratului cerului", a subliniat PS Sofronie.

Începutul învierii tuturor

Domnul Hristos este primit în Ierusalim cu osanale şi strigăte de bucurie "pentru minunile pe care le-a săvârşit şi mai ales pentru spectaculoasa minune a Învierii lui Lazăr, care era mort de patru zile. Învierea lui Lazăr este "încredinţare a Învierii celei de obşte", anticipând minunea propriei Sale Învieri. Învierea lui Hristos este începutul învierii tuturor, pentru că El, Împăratul Noii Împărăţii, Mirele Bisericii, nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, Îşi ia fire omenească pentru ca să o vindece de păcat. Patima cea de voie a Mântuitorului avea să fie dovada cea mai puternică a omenităţii Sale". "El este Mielul de Jertfă, Mielul lui Dumnezeu, jertfit pentru păcatele noastre, Cel care a venit să ia asupra Sa păcatele lumii şi să moară în locul nostru pe cruce", a explicat vlădica Sofronie. Propria Înviere din morţi "deschide calea spre înviere trupurilor tuturor oamenilor, minune care se va petrece în ultima zi a istoriei acestei lumi".

După "Rugăciunea Amvonului", Preasfinţia Sa a citit rugăciunea de sfinţire a ramurilor de salcie, pe care apoi le-a stropit cu apă sfinţită, acestea fiind împărţite credincioşilor.

Pr. Ioan Nat Balint, protopopul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, a evidenţiat eforturile pe care Preasfinţia Sa le face pentru a fi prezent cât mai des în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din Ţara Beiuşului. Pr. paroh Ioan Hinsu a mulţumit PS Sofronie pentru bucuria prilejuită de prezenţa în lăcaşul de cult care este şi paraclis episcopal, oferind în dar ierarhului o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos. PS Sofronie a arătat rolul unic şi determinant pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut, îl are şi îl va avea şi pe viitor în menţinerea unităţii naţionale şi spirituale a poporului român de pretutindeni.