Sărbătoarea Floriilor la Catedrala Patriarhală

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim a fost prăznuită ieri şi la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Credincioşii prezenţi au fost binecuvântaţi de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori, şi a rostit un cuvânt de învăţătură.

Aşa cum este tradiţia de Florii, credincioşii care au venit ieri la Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală au primit, spre folos duhovnicesc, ramuri binecuvântate de salcie şi stâlpări de finic în amintirea momentului Intrării Domnului în Ierusalim cu şapte zile înainte de Învierea Sa din morţi. Potrivit rânduielii, aceste ramuri binecuvântate au împodobit şi icoanele din catedrală, iar veşmintele slujitorilor au avut culoarea verde ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii şi al revărsării harului şi binecuvântării Sfântului Duh. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un ales sobor de slujitori. Cântările liturgice au fost date de Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române. În cadrul Sfintei Liturghii, a fost citită Evanghelia de la Ioan 12, 1-18 care consemnează ungerea Domnului Hristos în Betania şi intrarea triumfală în Ierusalim.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a arătat că Hristos a intrat în Ierusalim ca un împărat, dar şi ca o jertfă vie care se aduce spre mântuirea lumii. „Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, şezând pe asin, arată că El vine ca Împărat al păcii, ca Domn al unei noi împărăţii. Iudeii, şi de această dată, sperau că Iisus, Care are o atât de mare putere încât readuce la viaţă şi oamenii care au început să putrezească, cum a fost cazul lui Lazăr cel înviat a patra zi din morţi, va reinstaura regatul lui David, strămoşul său. De aceea, copiii şi unii adulţi purtau ramuri de finic şi întinzând hainele înaintea Mântuitorului strigau: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel». Ne amintim că Mântuitorul şi în alte împrejurări era pe cale să fie proclamat rege de către popor, mai ales după ce a înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând cu ele cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. Dar, de fiecare dată, Mântuitorul a fugit dintre cei care voiau să-L proclame rege, pentru că El le-a mărturisit în mai multe rânduri că Împărăţia Lui nu este din lumea aceasta, arătând prin aceasta că El este Împăratul veşnicei Împărăţii a Preasfintei Treimi“, a spus Preasfinţia Sa. Deşi biruitor al morţii, Mântuitorul are un chip smerit, învăţându-ne pocăinţa, iertarea şi umilirea de bunăvoie. „Mântuitorul intră în Ierusalim călare pe mânzul asinei, şi nu pe un cal, aşa cum făceau marii dregători după ce repurtau victorii vestite, calul fiind considerat un instrument de război în vremea aceea. El vine pe asin, ca semn văzut al smereniei Sale, pentru că Sfântul Apostol Pavel spune că Iisus S-a smerit pe Sine pentru noi, făcându-Se rob şi ascultător până la moarte, şi încă moarte pe Cruce, pentru a ne învăţa şi pe noi smerenia. (...) În călătoria spre Ierusalim, care a durat mai mult timp, Mântuitorul vesteşte ucenicilor Săi apropiatele Sale Pătimiri, condamnarea la moarte, răstignirea şi înmormântarea, dar de fiecare dată precizează că Fiul Omului Care va fi dat pe mâinile păgânilor care Îl vor răstigni va învia din morţi. De aceea, trebuie să vedem că toată această lucrare Domnul o face de bunăvoie pentru noi şi a noastră mântuire, aşa cum mărturisim în Crez“, a explicat ierarhul.